Am reusit sa o fac iar, sa ma caut printre oameni necunoscuti, printre locuri necunoscute, printre zambete necunoscute. Cele stiute au fost demult mototolite si aruncate in mare, duse probabil pe insula Sarpelui, caci acolo, cand eram mica, credeam ca se duc toate sufletele si lucrurile pierdute in mare. Ma scald cu mintea in ultimele 3 zile in care am inviat la Constanta, vechiul meu oras si am reusit sa redescopar cateva bucatele din ele. Pe celelalte le am invaluite in aburi si fum, ascunse intre stele si planete, intr-un numar fix de puncte ce formeaza entitati ciudate pe care le credeam aruncate la deruta pe un mic ecran numit cer.
Iar la final, de cele mai multe ori inchid ochii si ascult muzica.
Jay-jay johanson - she doesn't live here anymore
Asculta mai multe audio Muzica »
6 comments:
Si eu m-am pierdut in aerul Constantei...pe strazi...pe malul marii...in curtea casei...toate astea mi-au umplut sufletul de lumina si forta de a merge mai departe...
Chiar si oamenii foarte cunoscuti pot deveni iute de nerecunoscut. Asa incat cauta sa vezi ce ai langa tine si nu mai arunca nimic in mare. O poluezi. Las-o asa cum e ea. Bucura-te de tine si de ceilalti.
@Lucica...frumos..nu-i asa ca generatorul nostru de energie cand se taie lumina ramane Constanta, oricat de departe am pleca?:)
@LZ(imi place sa-ti citesc numele elzi)..mersi pt tips and tricks;)..si cum sunt ecofriendly, nu o sa mai arunc nimic in mare :)
Deci se poate... Mai bine arunca-le in hau, in prapastii, departe. Ia uite ce frumoasa e primavara...
yap..Constanta este si va fi oaza noasta de liniste si enegie...mereu..
BTW...poate ne vdm si noi la o cafea in Bucuresti..:)
cam asta ne ramane de facut dupa ce ne epuizam in cautari - muzica!
Post a Comment