Manual cu vraji impotriva prostiei

La naiba! Iar ma vad obligata de simtul meu civic care da, reactioneaza mult si din subiectivitate dar cel putin este inca in viata si purced la scrierea unei noi file din manualul pour les nuls. Buuun, sa luam pas cu pas:

1)Daca prostul apare pe tapet cu afisari criptico-metaforice gen: azi ploua, a venit toamna, covor auriu de frunze uscate, etc, noi trebuie sa intelegem ca vorbeste despre vreme pentru ca altceva mai inteligent nu are de spus. Actiune de facut: ignore.

2)Daca prostul povesteste pe blogul personal despre ce a facut in ziua respectiva uzitand numai de constructii minimaliste gen: azi am fost la piata, azi am depus cv-uri, azi m-am plimbat in parc, etc, noi trebuie sa intelegem ca are nevoie de atentie si altceva mai interesant nu a facut. Actiune de facut: ignore.

3)Daca prostul revine obsesivo-compulsiv sa descopere ce vraji a mai facut autoarea, noi trebuie sa intelegem ca vrea sa vada cat de moarta e capra vecinului. Actiune de facut: ignore.

4)Daca prostul te avea aproape doar pentru a-ti arata cata forta de super erou are sa schimbe situatia in favoarea lui iar dupa ce crede ca misiunea a fost indeplinita te scoate din imediata lui apropiere, noi trebuie sa intelegem ca are nevoie de lectii de strategie si de muuulta intelegere. Actiune de facut: ignore

Lectiile s-au incheiat copii, am incercat sa redau succint cateva cazuri in care o singura metoda merita atentie: ignore. Puteti oricand extrapola.
Succes!

PS: incurajez de asemenea etichetarea pe regnuri animale.
PPS: ma declar troglodita in conditii de stres si febra, accept pietrele.
PPPS: punctele 1-4 nu sunt demonstratii, sunt cazuri particulare deci nu sariti cu argumente. Eu le cunosc pe ale mele.

Later edit: pour les connaisseurs, a se trece totul la feminin singular.

118 sau de fapt azi am ciorapi cu model

Buna treaba cu blogspotul asta, aplica count automat pe posturi, dar oricum stiam.
Ce nu stiam e ca desi in fiecare dimineata conteaza cum te imbraci, cand ajungi la munca observi ca esti altfel. Oglinda ma minte iar masina ma strica. In zilele in care imi ia mai mult de 2 ore sa ma trezesc ma urc in masina sa merg 5 minute pe Iuliu Maniu si imi ia vreo alte 10 minute pana trec de bariera (cautatul badge-ului prin geanta e inclus), ajung la locul meu de parcare langa perete, inchid masina, urc 5 etaje cu liftul (mi-e somn inca), iau cafeaua de la bucataria din open space si intru in acvariu aka the lil' open space in the big open space. Si sunt sigura 100% ca daca insumez numerele din ziua de azi o sa imi dea tot 118. Gasesc eu algoritmul.
Delta este ca mi-am agatat ciorapii la masina si nu ma duc sa imi cumpar altii.

Cum m-am ratacit eu in drum spre munca

In capatul stradutei mele e un parc
Si am vrut sa vad ce e in spatele parcului
Apoi am descoperit o straduta
Si inca o straduta,
Pana am facut o bucla.
Era acolo o alta lume, cu multi oameni batrani
Ce stropeau straduta dis de dimineata
Si deschideau chioscurile.
Fiecare se cunostea cu fiecare
Fiecare se saluta cu fiecare
"O zi buna"
Multumesc,
Eu sunt Raluca si nu mai stiu unde este Iuliu Maniu.

Floating

Azi ascult si plutesc.

Azi nu fac planuri de urcare in competente.
Azi nu am linii moarte de tinut.
Azi nu am estimari de validat.
Azi ma am pe mine cel mult si ma duc sa ma distribui in 4 colturi ale lumii.
Azi functionez manual.

And I said "how tiny we are girl
How tiny we are!"



jape - floating
Asculta mai multe audio Muzica »

Acum, la sfarsit

VON DALER & LOW PRESSURE Feat Natasja - Real Love
Asculta mai multe audio Muzica »
Intai asculta, asculta ce ti se spune.

"La multi ani si tot ce iti doresti!"...mi se pare cea mai impersonala urare pentru ca cel care o face nu are nici cea mai mica idee despre ce sa iti doreasca si spera ca tu sa stii asta si sa apreciezi ca el iti da frau la falsul liber arbitru de final de an. Chiar vrei sa stii ce imi doresc? Imi doresc ceva real, atat. La fel de real ca muzica mea pe care o daruiesc, la fel de real ca zambetul meu pe care il daruiesc, la fel de real ca sufletul meu pe care il daruiesc. Acum, la sfarsit, imi doresc nimic mai putin decat ceea ce am si mereu mai mult decat ceea ce nu am.

La multi ani si sa rostiti mereu urarile voastre, nu ale altora.

Am gasit starea

Dupa zile de cautat melodii si ascultat si reascultat obsesivo-compulsiv Alexandrina, am decis sa mai caut un pic si printre alte limbi sa imi intoxic creierul prin outsoursare. Era ceva ce nu se potrivea, cauta sa iasa si sa tipe si intr-un final am gasit:

It's always the same way for me
Blue turns soft with time
Broke remains, an everyday disguise
Ending in the same way. . .the same way

5 pasi de urias si 5 pasi de furnica

Noah & The Whale - 5 Years Time
Asculta mai multe audio Muzica »

Acum 5 ani aveam 24 de ani si o pofta nebuna de schimbare, aspiram la altceva, cariera de profesoara nu ma mai atragea iar viata in Constanta mi se parea limitata. Cu pletele in vant am alergat cu prima ocazie in Bucuresti si m-am atasat de betoanele astea pe care asa gri cum erau am invatat sa le colorez si sa le mai schimb din cand in cand pentru mici vacante ce pareau mai aproape vazute de aici. Acum pletele au disparut, betoanele s-au facut gri la loc iar eu voi trece in cateva zile in zona crespuculara 29-30. Dar a fost fun fun fun, sun sun sun si uneori sad (un singur an). Ce am facut in ultimii 5 ani deci? Am cunoscut oameni, am iubit si am daruit, mi s-a luat si mi s-a dat, am crescut si am ajuns in punctul in care pot spune love love love. Ce voi face in urmatorii 5? Alti pasi, alti oameni, mereu acelasi suflet de copil.

-Imparate imparate, cati pasi imi dai?
-5 pasi de urias si 5 de furnica...si apoi poti canta.

And in the oddest moments and just scratching my head
I'll be thinking about families n' lying in bed
Even though I believe it may not even come true
But in my mind I'm having a pretty good time with you.

Blogul meu ca un WC

Cand eram mica de fiecare data cand ma certa mama sau ma simteam nedreptatita cautam un loc unde sa plang si unde sa ma ascund. Eram multe persoane in casa si din cauza asta nu aveam nici camera mea si nici un loc ascuns. Visam la coridoare secrete si camere ascunse in pereti dar degeaba, copilul de atunci nu putea sa transforme in realitate ce visa. Drept urmare - da matematica isi facea efecutul logic asupra mea - am socotit ca trebuie sa existe o solutie, un loc in care lumea din afara nu patrunde foarte des si am gasit: baia. Ma inchideam in baie. Apoi, cand primul baiat a vrut sa imi patrunda in intimitatea corpului am dezertat, am fugit si m-am ascuns: tot in baie. In baie ma ascundeam si de tine uneroi si tot in baie, la munca, te plangeam si imi feream privirea de ochii iscoditori ai colegilor. Uneori insa, plang aici: cu vorbe, cu muzica, cu desene, pe pagina asta alba gaurita de literele tastaturii. Copilul de azi a gasit o alta baie. Sper doar sa pot trage apa dupa mine si aici.

Dragostea dureaza trei ani (oare???)

Articolul de fata este mai vechi, scris acum un an parca pe unul din multiplele mele bloguri, cred ca cel cu pareri cotidiene si parca pe un blog comun thenobodies, nu dau linkuri pentru ca nici unul nu mai exista. Dar uite ca Andruta mi-a amintit si pentru ca ea e celebra in 24 fun de ce sa nu devin si eu(hahaha...glumesc). Voici ce am scris eu:


Ca sa incep cu dreptul, m-am gandit ca de data asta sa imi cumpar cartea, sa o citesc/ disec/analizez si apoi sa vad piesa de teatru. Aveam la dispozitie 1 saptamana intre momentul initial t0 in care am cumparat una bucata carte "Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder 20.99 lei de la Diverta si momentul t1 in care (marti fiind) aveam sa imi cumpar bilet la Teatrul Underclouds(deci am revenit cu povesti dintr-o locatie actualizata). A trecut ceva timp de cand s-au petrecut mentionatele deci o sa incerc sa apelez la memoria mea (prea) selectiva si sa adun ramasitele.

Cartea, are acelasi sablon de coperta ca toate din beletristica "contemporana" (Bruckner, Coelho etc) - poate e un semn ceva nu? Interiorul: scris de 14, distanta de 1.5 intre randuri (cu alte cuvinte, sa vada si chioru ce scrie). Continutul: eh, aici sunt mai multe de spus. Tehnica este jurnal, desi autorul te induce in eroare in primele pagini vorbind de Marc Maronnier ca fiind un simplu personaj. Pe parcurs, schimba persoana de la a3a la a1a, trecand print-un set de truisme pe care le inghiti pe masura ce dai paginile si pe care le uiti in momentele urmatoare. Teoria din aceasta carte este ca "dragostea dureaza trei ani". In primul an cumperi mobila, in al doilea muti mobila, in al treilea an imparti mobila..sau in primul an spui: "daca ma parasesti MA OMOR", in al doilea an spui "daca ma parasesti o sa sufar, dar o sa imi treaca", iar in al treilea an spui "daca ma parasesti desfac o sticla de sampanie".etc etc. Fiecare an este descris cu lux de amanunte si cu tone de ironii, cu argumente stiintifice si/sau filosofice intarite de povestiri din cuplu. Apar pe rand spre surprinderea cititorului: o lista de cantece triste, sfaturi psihologice (gen do it yourself), sex (mult sex ca prinde la public, plus amante si tot tacamul), scrisori de dragoste (jenante de altfel), petrecerea de divort si happy-endul(un fel de AMR pana la inca 3 ani). Concluzia: dragostea nu dureaza trei ani. Carte e foarte usor de citit, dar nu ramai cu nimic bun in urma ei (doar o umplere de timp un pic amuzanta).

Acum punerea in scena. Bilet 20 Ron ca deh, era Cristi Iacob dama de companie secondat de Adriana Trandafir. Seara respectiva chiar mi-a placut, Chris Simion incercand sa pastreze liniaritatea cartii, fracturand-o totusi pentru o viziune cat mai alternativa cu muzica, dans, proiectii (de fapt imagini inregistrare dintr-o baie publica, o mica discutie intima la un pisoar), simularea vizionarii la TV (tot printr-o proiectie, pacat de desenele alea animate, parca le-as mai fi urmarit), interactiunea cu publicul (eh, se luau de saracii oameni) si nu in ultimul rand, o balerina infiltrata in public coborata de pe un nor sa ne incante.

Ar mai fi de spus o groaza, pacat ca nu am avut eu chef sa scriu imediat. Parerea mea e ca moftul asta m-a costat cam scump in raport cu calitatea. Dar, asta e, ne mai dam si cu capul de pereti (sau nori).

PS: Ca sa imi fac o imagine mai clara despre stilul lui F.B, am mai citit :"199 000 lei", "Egoistul romantic" si "Memoriile unui tanar ticnit", acelasi stil cinic caracterizandu-l pana la final. Macar e consecvent tipu. Ah si sa nu uit, caut "Je crois moi non plus" si inca nu a aparut in Romania...daca aveti informatii contactati-ma.

Tu cati ani ai?

Ce inseamna de fapt intrebarea asta? Venita din gura unui pusti de 12 ani cu care m-am imprietenit in varful bradului inainte de a ma da cu tiroliana inseamna: "tu ce cauti pe traseul asta usor, nu e de tine, du-te unde e greu, lasa copiii cu lumea lor galbena si verde, du-te la negru".
Am sa scriu cum nu prea scriu eu in general: la obiect, fara jocuri de cuvinte si fara perdele semi-opace prin care vede cine ce vrea si inteleg cine ce poate intelege si ce se apropie mai mult de sinele lui.
Am vazut muntii. De fapt, ce se putea vedea de la nivelul cabanei unde mi-am depus starvu omorat de zgomotele orasului si presiunea biciului corporatist. Am ascultat muzica tare, am dormit tare (nu, nu eu sforaiam), am mancat tare, am respirat aer tare. E atat de bine sa fii printre straini si sa nu te simti obligat sa socializezi. Zambesti daca vrei, vorbesti daca vrei, saruti cand vrei...si totul dupa un drum prafuit si accidentat dupa Zarnesti spre Plaiul Foii.
Apoi am vazut Brasovul, intr-o zi, inghesuit ca orice urba dar cu treceri pietonale pigmentate cu terase, flori si oameni frumosi. Si am fost aici www.parc-aventura.ro unde mi-am regasit copilaria, forta, fizicul si intrebarea pierduta in timp.."tu cati ani ai?".