Dragostea dureaza trei ani (oare???)

Articolul de fata este mai vechi, scris acum un an parca pe unul din multiplele mele bloguri, cred ca cel cu pareri cotidiene si parca pe un blog comun thenobodies, nu dau linkuri pentru ca nici unul nu mai exista. Dar uite ca Andruta mi-a amintit si pentru ca ea e celebra in 24 fun de ce sa nu devin si eu(hahaha...glumesc). Voici ce am scris eu:


Ca sa incep cu dreptul, m-am gandit ca de data asta sa imi cumpar cartea, sa o citesc/ disec/analizez si apoi sa vad piesa de teatru. Aveam la dispozitie 1 saptamana intre momentul initial t0 in care am cumparat una bucata carte "Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder 20.99 lei de la Diverta si momentul t1 in care (marti fiind) aveam sa imi cumpar bilet la Teatrul Underclouds(deci am revenit cu povesti dintr-o locatie actualizata). A trecut ceva timp de cand s-au petrecut mentionatele deci o sa incerc sa apelez la memoria mea (prea) selectiva si sa adun ramasitele.

Cartea, are acelasi sablon de coperta ca toate din beletristica "contemporana" (Bruckner, Coelho etc) - poate e un semn ceva nu? Interiorul: scris de 14, distanta de 1.5 intre randuri (cu alte cuvinte, sa vada si chioru ce scrie). Continutul: eh, aici sunt mai multe de spus. Tehnica este jurnal, desi autorul te induce in eroare in primele pagini vorbind de Marc Maronnier ca fiind un simplu personaj. Pe parcurs, schimba persoana de la a3a la a1a, trecand print-un set de truisme pe care le inghiti pe masura ce dai paginile si pe care le uiti in momentele urmatoare. Teoria din aceasta carte este ca "dragostea dureaza trei ani". In primul an cumperi mobila, in al doilea muti mobila, in al treilea an imparti mobila..sau in primul an spui: "daca ma parasesti MA OMOR", in al doilea an spui "daca ma parasesti o sa sufar, dar o sa imi treaca", iar in al treilea an spui "daca ma parasesti desfac o sticla de sampanie".etc etc. Fiecare an este descris cu lux de amanunte si cu tone de ironii, cu argumente stiintifice si/sau filosofice intarite de povestiri din cuplu. Apar pe rand spre surprinderea cititorului: o lista de cantece triste, sfaturi psihologice (gen do it yourself), sex (mult sex ca prinde la public, plus amante si tot tacamul), scrisori de dragoste (jenante de altfel), petrecerea de divort si happy-endul(un fel de AMR pana la inca 3 ani). Concluzia: dragostea nu dureaza trei ani. Carte e foarte usor de citit, dar nu ramai cu nimic bun in urma ei (doar o umplere de timp un pic amuzanta).

Acum punerea in scena. Bilet 20 Ron ca deh, era Cristi Iacob dama de companie secondat de Adriana Trandafir. Seara respectiva chiar mi-a placut, Chris Simion incercand sa pastreze liniaritatea cartii, fracturand-o totusi pentru o viziune cat mai alternativa cu muzica, dans, proiectii (de fapt imagini inregistrare dintr-o baie publica, o mica discutie intima la un pisoar), simularea vizionarii la TV (tot printr-o proiectie, pacat de desenele alea animate, parca le-as mai fi urmarit), interactiunea cu publicul (eh, se luau de saracii oameni) si nu in ultimul rand, o balerina infiltrata in public coborata de pe un nor sa ne incante.

Ar mai fi de spus o groaza, pacat ca nu am avut eu chef sa scriu imediat. Parerea mea e ca moftul asta m-a costat cam scump in raport cu calitatea. Dar, asta e, ne mai dam si cu capul de pereti (sau nori).

PS: Ca sa imi fac o imagine mai clara despre stilul lui F.B, am mai citit :"199 000 lei", "Egoistul romantic" si "Memoriile unui tanar ticnit", acelasi stil cinic caracterizandu-l pana la final. Macar e consecvent tipu. Ah si sa nu uit, caut "Je crois moi non plus" si inca nu a aparut in Romania...daca aveti informatii contactati-ma.