Tuesday, July 29, 2008

Camera mea

As incepe cu usa, dar cum rar intru pe ea o sa incep de la fereastra. Camera mea incepe deci cu un balcon plin de pungi si bucati de faianta folosite doar de praful si gâzele ce intra netulburate pe geamul netermopanat. Daca dai draperiile albastre la o parte ai nimeri in mod normal capul meu, cu privirea un pic spre stanga caci laptopul se curbeaza dupa noptiera un pic aburind, un pic luminand. Urmeaza surogatul de pat de o persoana si jumatate care nu mai plange dupa jumatate ci dupa intreg. Carti, multe carti, carti de dragoste, carti de ura, carti de satira, carti interzise creierului slab, carti interzise inimii slabe. Un deal de CD-uri si reviste omagiate uneori de razele de soare ce tasnesc prin jaluzele. O masuta de la o idee sta rosie si semeata plina de rame negre, flori uscate, nemuritoare si artificiale. Am zis ca ma decid intr-o zi la una. O lumanare stinsa si una neinceputa, dar le folosesc pe amandoua, una sa imi aminteasca de oameni iar alta sa ma omeneasca cu amintiri nescrise. Un scaun pe care odata am vrut sa stau dar acum stau cu randul hainele mele. Un dulap cu vaza, rama, poza, scoici, carte, cana, vinil, clopot si un telefon. Prima chitara, fara corzi si un geamantan de 40 de kilograme plin cu pungi goale neprafuite de data asta. Pe el un urs de plus cu mainile grele si cateva haine aruncate sa ii mai deschida culoarea. Am ajuns deja la usa care nu e falsa dar are o fata pusa cumparata pe semne din Cora pentru ca e aproape si pentru ca ii da o alta culoare. Mereu se schimba culoarea la mine in camera. Vinilul era negru, acum e cu rosu insa pentru ca l-am pictat. Podeaua era bej dar acum e mozaic de culori pentru ca i-am pus covor, mobila era maronie dar acum e cafea cu lapte pentru ca i-am pus manere in forma de stea de mare iar televizorul este gri inchis cu gri deschis pentru ca l-am oprit.
Apoi, de la usa incepe nebunia de maruntisuri. O masa cu multe foi si dosare, o cutie de bijuterii din lemn, pietre adunate de pe munte puse intr-o coloana a infinitului, bol de sticla plin cu bile colorate si alta lumanare semi-arsa. Dulapul transformat in mare maro cu toate bijuteriile mele pe post de pesti. Parfumuri parfumuri parfumuri. Icoana de la fratele meu mai mic si poze de la celalalt frate, mai mare. Inca o chitara, mai mica si cu mai multe corzi dar cu la fel de mult praf si am ajuns iar la geam. Totul e acolo, nu lipseste nimic - doar eu. Eu care sunt in alta parte.

7 comments:

Sorana Danescu said...

Tu esti pe Lipscani la praji de lamaio-vanilie :D
Da-ne leapsa sa scriem si noi de camerele noastre si ce/cine lipseste. Sa am si eu cu ce sa inaugurez noul blog. Cand o sa am net, of course.

moi non plus said...

daaa...prajitura aia era excelenta..

talentata cred ca a mai scris despre camera ei, in felul ei normal, iar daca tu iti doresti, nah o leapsa cu camera :P

Anonymous said...

Vrem poze!:)

moi non plus said...

poate...:))

notalent369 said...

ce draguta e ea maaa...cu dormitorul ei dragut...si cu toate chitibusurile pe care le-a enumerat iar eu mi le amintesc..

Anonymous said...

Da' patul ti l-ai facut?

moi non plus said...

buei colega ...ce e ala facut?:))