Monday, October 26, 2009

Regina de negru si fiul ploii

Totul a inceput intr-o zi cu soare...sau poate nu, nici povestitorul nu mai stie cand, probabil dupa multe zile alternative de soare-ploaie. Si cum spuneam...totul a inceput: pe rand cate un pic, pic...pic. Pe cand se numarau elefantii roz pe pereti si acetona se cauta dis de dimineata pe taramuri indepartate, regina a inceput sa se roage la ploaie. A aruncat caramidele noi peste umar de 3 ori pentru noroc, a chemat magii cu tobele si a tot incercat sa aduca ploaia in viata ei. Isi dorea o ploaie marunta, calda, care sa ii mangaie fata, sa ii lumineze ochii si sa ii faca inima sa creasca mai repede. Dupa multe cantece ratate, dansuri impiedicate si scufundari in mocirla, a reusit sa induplece zeii care i l-au trimis pe fiul lor cel mai de pret: fiul ploii. Printre sclipiri albastre si priviri dragi, i s-a aratat in toate formele lui. Si l-a tinut strans de mana, si l-a mangaiat si l-a alintat. Iar apoi au inceput amandoi sa cante:
"Caramida lucitoare da doamne sa fie soare"

3 comments:

Anonymous said...

a iesit soarele si pe strada ta

moi non plus said...

sarco, cum mai sunt strazile din coiciu? tot cu soare?

Anonymous said...

pe strada mea e soare din '74