Despre perseide si nu numai

Undeva, candva, totul a inceput cu o perseida arzand in fata nemuririi altora. Si tot cadea, si tot ardea. Apoi, recurent, in fiecare an ardea pentru o alta nemurire, desi ironic, acestea mureau in sufletul ei. Ciclul de 7 mari si 7 tari, 7 luni si 7 zile, 7 priviri si 7 blesteme a amenintat iar, dar s-a rupt insa cu o vraja facuta din suflet pentru suflet, de o rugaciune pentru viitor si de o speranta din trecut. Acum totul se agata intr-o privire, intr-un ochi inchis in alt ochi deschis si intr-o ardere de grasimi si de momente. Acum perseidele isi recalculeaza traiectoriile spre pamant, pentru ca cerul a durut. Iar acolo, undeva, pe pamant, unde si-au marcat caderea, e locul lor si asteapta sa fie descoperite. Acolo, se nasc si mor, in maini cunoscute si necunoscute, in maini noi si vechi in acelasi timp. Cheia este ca se repeta cu periodicitate variabila. Diferenta este in alegere, diferenta este in control. Tu, de cate ori te-ai repetat?