Vad oamenii. Pe strada sunt multi oameni, multe masini cu oameni, multe case cu oameni, multe birouri cu oameni, atat de multi oameni incat ochii mei par niste cepe iesite mult prea repede la suprafata. Imi place sa trec printre oameni, printre masinile cu oameni, printre casele cu oameni, printre birourile cu oameni, dar nu ma opresc pentru ca stiu ca trebuie sa inot ca sa pot sa nu ma scufund. Apoi ajung langa omul care mi-a mai ramas si la care mereu incerc sa ajung, omul care in interior are o femeie sufocata si legata, o femeie care a vrut sa creasca dar nu a reusit pentru ca trupul nu o ajuta. Iar acest om-femeie asteapta ceva. Se uita pe geam si asteapta. Priveste si canta:
Oamenii sunt niste baloane care atunci cand nu mai stiu sa pluteasca se sparg.
Oamenii sunt niste copii care atunci cand nu mai stiu sa se joace se pierd.
Oamenii sunt niste culori care atunci cand nu mai stiu sa straluceasca se sterg.
Oamenii sunt niste dansatori care atunci cand nu mai stiu sa tina ritmul se opresc.
Acum vad oamenii cu ochii inchisi.
Vad cum plutesc, cum se joaca, cum stralucesc, cum danseaza, iar daca ii vad inseamna ca am vederea buna..sau poate...daca ii vad ca plutesc inseamna ca eu nu i-am spart, daca ii vad ca se joaca inseamna ca eu nu i-am pierdut, daca ii vad ca stralucesc inseamna ca eu nu i-am sters si daca ii vad ca danseaza inseamna ca eu nu i-am oprit. Sau poate...doar eu m-am schimbat.
1 comment:
Submitted on 25/12/2008 at 11:49pm
in primul rand,din pura intamplare….si in al doilea rand imi place cum scrii si numele blogg ului e interesant-Mnemonica viselor si despre asta e si vorba in el….in al treilea rand ,de cele mai multe ori tin cont de parerea anumitor spectatori,care sunt foarte ”rara avis” decat a altora,sa le spunem “avizati”si aici,”privirea ta ‘poetica’ inauntru”rezona perfect cu “Deformatiile”mele ”poetice”…..Mnemonica viselor -ar putea fi nu titlu interesant pentru un spectacol….am citit cu placere si interes…...et je remarque aussi votre music belle et de bon gout!!!
Post a Comment