Regina de negru si dansul ploii pe invers

A fost odata ca niciodata o regina cocotata pe un varf de bloc in mijlocul unui regat de beton ud. Si se facea ca intr-o buna zi de luna a lui cuptor ea vroia sa plece la mare si la soare cu supusi, cu catel, cu purcel, cu laptopel. Cand era cu un picior in regatatul de intuneric si cu celalalt in regatul de soare, zmeul zmeilor care ne este in ceruri a dat ploaie. Dar multa ploaie. Cum-nu-s-a mai-povestit-in-nicio(fara-liniuta)-poveste-nemuritoare-ploaie. O ploaie care probabil i-a stricat si telefonul mobil de regina contemporana ce stie miscarile: scoate cartela, scoate bateria, baga cartela, baga bateria, baga si la priza, baga, scoate si repeat until telefon aruncat de pereti. Nimic nou, vechi sunt toate. Cu gandul spre ceruri si spre lunile trecute cand ciclic si contextual similiar zbura menestrelul de metrou catre alte tari calde, s-a resemnat si s-a culcat in trena ei de regina care aducea mai mult a esarfa. La 4 dimineata suna o noua alarma, mult mai surda, intr-o noua vacanta,mult mai scurta, intr-un nou oras parca, mult mai rece, spalat de ploi. Si s-a culcat la loc: alt vis, alt drum, alt plan.