Twenty ten

Twenty seven: Si totusi atat de previzibil
Nu ma pot abtine sa nu scriu ...sa ma incadrez intr-un tipar ce ma atrage magnetic sa ma mulez dupa forma lui insipida,inodora si incolora...si totusi scriu, da, despre ziua mea...m-am nascut - ce bucurie - acum ceva timp(mult timp) printre eternele lacrimi si tipete ale unei mame tinere si zdruncinate de dorintza ciclica a omului de a amprenta aceasta lume..inca strabate ecoul unei bunici strangulate de un cordon ombilicalo-emotional parca mostenit instant de la nepoata - gest nefiresc dar de ce nu- :"E fataaaa Sorine,e fataaa"..si tata statea doar la etajul 4 si conducea un coleg, cat de banal.... Si uite-ma dintr-o data, mica, neagra, urata...vai cat de urata...sa miros altceva decat placenta mamei, sa inghit altceva decat sucul matern, sa ating altceva decat peretii umezi si alunecosi dar atat de siguri ai pantecului mamei...EU...am devenit un eu...si inca mai sunt eu..ce fac toata ziua? ma suport (merci draga emil cioran de raspuns)...inca ma mai suport as adauga EU..."si a mai trecut inca un an" ar spune raluca sceptica din mine..."sa treaca,nu imi pasa" tipa raluca visatoare...ce fac cu a treia,de ce tace?...a da, isi zice "La multi ani!" si atat..

Twenty eight: Mesaj nou
12:00 "Mesaj nou, il cititi acum sau mai tarziu"
Care e diferenta? Acum sunt curioasa dar mai tarziu sunt si mai curioasa, in timp nevoia de a afla creste exponential, timpul ucide rabdarea, timpul nu vindeca, urasc timpul. Ma urc in varful dealului sa vad mai bine ce scrie sau pentru un semnal mai bun, dar cad..pe ganduri. Ma tin bine...pentru varsta mea, ma tin de o liana si se rupe, dar rapa nu e atat de adanca, doar ca ajunsa la fundul ei, mai sap cu mainile sa cred ca mai am unde sa ma prabusesc. Pacat. Am pacatuit cand mi-am rupt primul meu fir alb si l-am ascuns sub perna sa vina vreo zana sa mi-l schimbe. La fel am facut si cu poza cu tine, numai ca zanele nu mai sunt, le-a furat alta fata sa isi indeplineasca visele. Eu am ramas cu rama neagra pe masuta rosie sa imi pazeasca goliciunea. Noapte buna sarbatorito, sa ti se indeplineasca dorintele!"

Twenty nine: Alerta!E Septembrie
Haos, trebuie sa ma organizez. Nu pot sa platesc amenzi in fiecare zi si nici sa distrug valori la nesfarsit, nu pot sa dezamagesc oameni si nu pot nici sa prioritizez cum ar trebui. Refuz sa ma cert pe probleme gen trafic, plastic stress si straini animalici. Refuz sa imi trasez iar un cerc in jur si sa numar peretii. O sa alerg printre frunze uscate si o sa ma arunc intr-un castel de fildes, poate poate il sparg. O sa imi crosetez mie drept cadou o poveste de toamna care sa tina de cald la iarna si sa astepte ghioceii la primavara. O sa imi pastrez raza mea de soare pe care sa o vad peste umbrela si peste nori si o sa miros fiecare haina groasa ce o scot ca noua din dulapul vechi. Azi e ultima zi dintr-un lung sir "afibonaccic" de 28 de ani iar cea de maine nu o sa mai fie ca asta. Azi pot sa ingramadesc cele 1000 de lucuri pe care nu le-am facut si pe care le-am lasat mereu pentru maine. Maine se numara anii si tot maine o sa se revanseze soarta pentru ultimii doi ani ratati. Am emotii, e toamna mea.

Twenty ten: Varsta nemarginita, aproape transparenta
Deci vine natural sa numeri asa, nu?
Imi trec prin cap o groaza de propozitii la imperativ legate de modul de a trai si a simti in prag de varste rotunde: 14,18, 20, 30. De cand ma stiu pentru mine numerele astea au fost patrate, nu perfecte caci urasc perfectiunea, ci potrivite pentru a face mereu ce nu fac ceilalti: petrecere mare cum ca acum ai buletin si esti om mare, petrecere mare cum ca acum esti major si poti face ce vrei, petrecere mare cum ca acum ai intrat in viata, petrecere mare cum ca ai schimbat prefixul etc etc. NU! Mie -si da ma confesez aici- imi plac lucrurile marunte: faptul ca la 12 noaptea chiar daca dormi mama ta vine si te trage de nas si iti ureaza ca in fiecare an la multi ani sau ca te trezesti somnoroasa inconjurata de mesaje si telefoane iar prietena ta cea mai buna te suna dis de dimineata spunand: "stiu ca dormi, stiu ca ma injuri, stiu ca te pui la loc sa te culci dar am sunat repede sa iti zic la multi ani si apoi te mai sun o data in timpul zilei sa vorbim". Imi plac mesajele de la 12 noaptea fix pregatite dinainte si trimise astfel incat sa ajunga la momentul schimbarii, imi plac mesajele de la numere pe care nu le mai am in telefon, imi plac cadourile nereusite doar pentru ca au semnificatie pentru oamenii de la care vin, imi plac sunetele din spatele telefonului a celor 30 de colegi care imi ureaza la multi ani prin vocea unuia si imi plac momentele cand nu sunt in toate mintile, ci doar in a mea. Si deci intr-una din pauzele astea de lume mi s-a dezvaluit misterul tineretii: numaratoarea, dar nu a anilor, ci a lucrurilor frumoase ce ti se intampla. La multi ani Raluca, wherever you are.