Tuesday, September 30, 2008

De cand am descoperit placa de par ma uit altfel in oglinda

Ca de obicei revin in fata oglinzii si redezbat acest obiect cliseic. O persecut acasa si rup ligheanele prin baie, o persecut la munca si ocup spatiul degeaba si nu in ultimul rand o persecut pe strada si folosesc fara nici un scop vitrinele magazinelor. Noroc ca oglinda de la masina nu e orientata spre mine caci as fi fost un narcis desavarsit iar in loc de fantana sfarseam in Dambovita. Evident ca ma sfatuiesc cu mine in fata ei si e martorul tacut al multor lacrimi si mult mai evident e ca pastrez mereu in geanta un ciob de oglinda. Ce pot sa fac? Sunt dependenta de ea. Ma numesc Raluca si sunt o oglindita anonima. Buuuuna Raluca(astea sunt vocile din capul meu). Asa, urmand firul logic al naratiunii eu si oglinda mea am trait multe impreuna iar fiecare barbat ce a poposit in fata ei sa se spele pe fata cred ca s-a vazut mai mult pe el decat pe mine. As putea sa scriu si eu un basm cu oglinzi si sa rup ceva vraji dar ma limitez la intamplarile din viata mea petrecute "La oglinda":

1)Clasa a11a, decembrie 1996: Ma intorceam dintr-un turneu cu corul si eram destul de impacata cu performanta mea (singura din 40 de oameni care isi uitase pantofii negri acasa si isi pusese unii albi). Am zis eu sa o lungesc prin camera pana cand mama imi pregateste ceva de mancare si imi faceam de lucru in oglinda sa nu adorm. Cand de-odata, imi vine sa casc (deh, ora 11 seara, drum, trac tot tacamul). Si casc, si casc, si casc...si nu ma mai opresc...si stop cadru: mi-a ramas maxilarul inferior blocat. Da da, eu, am ramas in fata mea in oglinda cu gura cascata. Urmarea? O mama disperata care vroia sa imi traga un pumn ca poate imi revin, 1 ora de asteptat salvarea in timp ce muream de foame si nici de inghitit in sec nu puteam, 2 ore plimbat prin spital in camasuta de in si papucei de plastic in timp ce afara erau gradele pe minus si nu in ultimul rand o noapte de somn chinuit cu capul intr-o parte de frica sa nu imi inghit limba doar pentru simplul fapt ca nu exista doctor (treaz) sa imi inchida gura. Au urmat pe rand o dimineata eliberatoare in care doamna doctor m-a asigurat ca sunt norocoasa deoarece 3 oameni din 5 au fractura si apoi 2 saptamani de Craciun si Revelion cu bandaj in trend (deci alb, a la Maica Tereza) si supe pasate pe(de) post de sarmale si cozonac. De atunci, eu si oglinda mea de acasa am trait fericite pana la adanci batraneti mai ales dupa ce eu mi-am inchis gura.

2)Tot prin liceu, eu adolescenta rebela si una bucata mama nemiloasa caci nu vroia sa ma lase la disco. Si dai si certuri si oprobrii aruncate si fiecare se tinea tare pe picioare. Numai ea, oglinda de 10/5 statea linistita pe masa si asculta. La un moment dat, o alta mana nemiloasa apare (da, recunosc, a mea era), o ridica si i-o arata mamei: "Uite, esti isterica". Buff, poc poc...897234878734 de cioburi si tot atatia ani de ghinion. Oglinda si-a dat duhul pentru linistea noastra.

3)Peste muuulti multi ani, peste 7 tari si 7 mari, regina de negru a renascut pentru a iesi la intalniri. S-a aranjat ea, s-a pipitit in stilul ei hippie caracteristic dar nu avea unde sa se intrebe cine are cea mai frumoasa fusta din tara. Si ce a socotit ea si cei 7 sfetnici-pitici din capul ei? Sa puna ligheanul pe jos cu fundul in sus si sa capete cativa cm in plus ca o adevarata "marie a sa" ce era. Buff poc poc (it brings back memories) ligheanul cedeaza sub greutatea ei iar saraca regina a fost prinsa in capcana. Piciorusul ei de Cenusareasca cu greu facea fata zimtilor nemilosi din plastic. De atunci, oglinda ramane undeva sus sus si asteapta ca regina sa creasca.

Dorinta mea arzatoare e sa traiesc intr-o lume a oglinzilor, macar ele ma mint frumos. Pastrand tematica, va las o melodie despre cele 1000 de oglinzi ale mele.



1000 mirrors ft sinead o conno
Asculta mai multe audio Muzica »

Thursday, September 25, 2008

Sometimes, it smells like past in the present

Cateodata te uiti cum trece trecutul pe langa tine, in slow motion, cu prezentul lui legat de gat iar tu cu prezentul tau atarnand pe umeri. Te uiti la prezentul lui si iti vezi trecutul iar fiecare ochi spune cate ceva. Apoi te repeti fara sa iti dai seama si ti se spune dar nu auzi, doar simti. Simti cum iar ti se inclesteaza mana si cum iar oglinda devine singura entitate care te aude si te vede. Dispari cate putin din tine si te ingropi in trecut, lasand in mod "cvasi-exhaustiv" harta urmelor tale. Cine le mai descifreaza acum? Poate doar amatorii de firimituri umane sau nevazatorii, caci doar ei nu vad cu adevarat. Ma duc sa mai imi torn o picatura de cafea, poate de data asta ma trezesc complet si poate nu adorm sa mai visez urmatoarea mea identificare. Apoi ma voi intoarce aici, caci statul in acelasi loc face bine pentru miros.


Martina Topley Bird - Poison
Asculta mai multe audio Muzica »

Friday, September 19, 2008

Ce ma ameteste? Numai 6's norocoase

1)Nesomnul: ma apuca uneori fericirea ca stau la mine in camera si robotesc printre hartii hartiute, sterg praful pe care nu l-am mai sters la mine pentru ca acum il sterg la tine si asez toate briz-brizurile mele in noul suport de cercei si in noua cutie de bijuterii primite de ziua mea. Si fac, si fac pana ma prinde 3-4 dimineata cu mainile in apa si cu oja dusa pe jumatate. Mai gasesc un ordin de varsamant catre un tip care daca devine celebru in ale cantatului il vand la licitatie clar, gasesc crema antibacteriana pentru vechiul meu pierce care acum zace prin cutii, nu mai este VIP-ul sprancenii mele stangi, o poezie ici, o clama colo. Ascunsa intre dosare este o veche poza polaroid a unei cizme si o pun la loc de cinste langa tabloul cu Mighty Mouse pictat ironic cu un Puta Madre pe piept si care la fel de ironic salveaza o soricica fara ochi. Curatenia de toamna-toamna-frig-si-ploaie-fara-somn continua si descopar toate biletele de la concerte: Placebo, Muse, Bestival, Goldfrapp, Bestfest, Massive Atack, Birdy Nam-Nam etc etc. Amintirile ma gadila pana adorm.

2)Munca: sau nemunca mai bine zis, cand am perioada de autoformare si stau si citesc de zor sau mai fac unele teste de ma ia somnul ratat din noaptea de la punctul1). Atunci ma duc si imi fac cafea cu lapte...sau mai bine zis cu tot cu ambalajul de lapte condensat pentru ca punctul precedent imi da inca de furca. Iau cu greu o lingurita sa indepartez impuritatea apoi uit ca deja am lingurita si mai iau una. Cafeaua mea cu lapte,plastic si doua lingurite (tot din plastic) si fara zahar ca evident l-am uitat este ideala pentru un final de saptamana.

3)Tequila: si prietenii stiu de ce, cum, cand si unde. Mereu treaza, cum primesc vreo 5 degetele (de tequila) cum ma ametesc. Vama insa a ramas in urma caci toamna nu e ca vara si Bucurestiul nu e ca marea. Concluzia punctului 3): Beau rar, deci ma ametesc.

4)Parfumul: al meu cand il simt pe lucrurile proaspat dezlipite de trupul cald si parfumul tau acvatic ce ramane in palme de atata mangaiat. Uneori mai stranut si ma ametesc de la inchis ochii.

5)Bicicleta: dupa 15 ani de pauza de pedalat si 10 ani de masina am revenit pe 2 roti, pentru placere si pentru miscare. Ma ametesc plimbarile lungi cu tine si pistele trasate pe stradutele linistite. Ma ametesc rafalele de vant capitalist ce imi flutura vestuta si colturile parului. Ma ametesc dalele si cainii ce se tin scai de mine fiecare in felul lui. Ma ameteste orasul cand sunt pe sa, but I can't help it.

6).......(text ascuns in inima mea)



James - Getting Away With It (All Messed Up)
Asculta mai multe audio Muzica »

Tuesday, September 16, 2008

Alerta! E Septembrie


Haos, trebuie sa ma organizez. Nu pot sa platesc amenzi in fiecare zi si nici sa distrug valori la nesfarsit, nu pot sa dezamagesc oameni si nu pot nici sa prioritizez cum ar trebui. Refuz sa ma cert pe probleme gen trafic, plastic stress si straini animalici. Refuz sa imi trasez iar un cerc in jur si sa numar peretii. O sa alerg printre frunze uscate si o sa ma arunc intr-un castel de fildes, poate poate il sparg. O sa imi crosetez mie drept cadou o poveste de toamna care sa tina de cald la iarna si sa astepte ghioceii la primavara. O sa imi pastrez raza mea de soare pe care sa o vad peste umbrela si peste nori si o sa miros fiecare haina groasa ce o scot ca noua din dulapul vechi. Azi e ultima zi dintr-un lung sir "afibonaccic" de 28 de ani iar cea de maine nu o sa mai fie ca asta. Azi pot sa ingramadesc cele 1000 de lucuri pe care nu le-am facut si pe care le-am lasat mereu pentru maine. Maine se numara anii si tot maine o sa se revanseze soarta pentru ultimii doi ani ratati. Am emotii, e toamna mea.

Thursday, September 11, 2008

5 pasi de urias si 5 pasi de furnica



Noah & The Whale - 5 Years Time
Asculta mai multe audio Muzica »

Acum 5 ani aveam 24 de ani si o pofta nebuna de schimbare, aspiram la altceva, cariera de profesoara nu ma mai atragea iar viata in Constanta mi se parea limitata. Cu pletele in vant am alergat cu prima ocazie in Bucuresti si m-am atasat de betoanele astea pe care asa gri cum erau am invatat sa le colorez si sa le mai schimb din cand in cand pentru mici vacante ce pareau mai aproape vazute de aici. Acum pletele au disparut, betoanele s-au facut gri la loc iar eu voi trece in cateva zile in zona crespuculara 29-30. Dar a fost fun fun fun, sun sun sun si uneori sad (un singur an). Ce am facut in ultimii 5 ani deci? Am cunoscut oameni, am iubit si am daruit, mi s-a luat si mi s-a dat, am crescut si am ajuns in punctul in care pot spune love love love. Ce voi face in urmatorii 5? Alti pasi, alti oameni, mereu acelasi suflet de copil.

-Imparate imparate, cati pasi imi dai?
-5 pasi de urias si 5 de furnica...si apoi poti canta.

And in the oddest moments and just scratching my head
I'll be thinking about families n' lying in bed
Even though I believe it may not even come true
But in my mind I'm having a pretty good time with you.