And rain.
Si eu numarand firele de par din cap si ies fix egale ca numar cu cate rasuciri am facut. Noroc ca balconul meu e mic si de la el pot sa vad alb in sus si verde in jos si nu am loc suficient sa fac roata in el ca altfel depaseam charge-ul. Printre atatea consommée versus estimée tot incerc sa imi dezvolt povestea. Nimic. Pauza intre desene, pauza intre ganduri, pauza intre sentimente. Am auzit undeva ca cei care nu dorm noaptea traiesc mai mult dar socotind timpul in care imi adun gandurile si le asez in siruri fibonacci deja am ajuns la 50 de ani si inteleg de ce viata mi s-a scurtat brusc. Tot scurtand si tot taind in mintea mea, a ramas o poveste, care nu a fost scrisa inca. [Pauza mare]. Desi imi place sa inchid cercul de fiecare data acum vreau sa il las deschis, ca fereastra balconului meu in timp ce stropi mutanti ma lovesc peste pielea transormata in scoarta.
Si cred ca vad falci, multe falci.
No comments:
Post a Comment