See you at the bitter end

Acum 3 ani incepea un cerc, de fapt nici nu stiam ce este, nici macar inceputul nu l-am vazut bine. Acum am vazut cum linia pe care pornisem s-a incovrigat la final si s-a unit cu inceputul, fermecator de perfect. A trecut mult prea mult timp de cand te imparteai intre mine si alte cearsafuri, de cand numele tau mi se parea zeitatea intruchipata, a trecut mult prea mult timp de cand s-a scris scenariul acestui film. Iar eu abia acum am putut sa fiu ultimul spectator care a vazut bucatelele taiate si a putut sa paraseasca scena. Nu am plans, nu am ras, nu am miscat. Daca aveam cruci pe langa mine ma inchinam la ele, daca aveam icoane pe langa mine ti le daruiam sa te inchini tu la ele dar si asta degeaba pentru ca oricum nu spuneam rugaciuni, ci doar doream. Ma uit in urma si derulez. E ca si cum iti povestesti viata iar ca un copil ce erai si faceai nazbatii te ierti si te minunezi ca erai tu. Acum pot sa vad totul ca un intreg, de la inceput pana la sfarsit, de la sfarsit pana la inceput, de cand m-am impartit pana cand m-am despartit. Am realizat brusc ca totul a fost placebo.