Micul dejun al reginei de negru

Soneria de trezire a reginei se schimba in timp. Fie este trantita pe jos, fie se schimba octavele, fie pur si simplu din plictiseala si moft regesc.

Intr-o buna dimineata-stiti voi cum sunt diminetile alea din povesti care apar ciudat dupa vreo mie de nopti - a sunat iar si atunci regina de negru, ca de fiecare data, s-a rasucit pe calcaie, s-a uitat un pic desupra unuia dintre ele si anume stang si a verificat inegalitatile imaginii proprii. Cum isi numara ea asa cicatricele, s-a hotarat sa isi serveasca singura micul dejun:oua sparte si/sau fierte in apa. S-a certat cu ea un pic in oglinda - "scurgeri" cum citise ea ca i se spuneau intr-o carte desteapta- si a decis: intai le sparge si apoi le fierbe. Apoi, cu maiestria unei pasari maiestre - tot aia pe care o stiti voi ca renaste din propia cenusa - s-a apucat sa isi pregateasca din mai nimic o limonada pe care cu cateva zile inainte - sau poate o seara caci dimineata apare o singura data in aceasta poveste- o pusese premonitoriu pe cartea cu fețe pe care din cand in cand o mai rasfoieste si mai adauga cate una noua in ea.

Nedorind sa ajunga nicaieri cu aceasta reteta magica, regina de negru s-a hotarat sa se reintoarca la ocupatia ei preferata: sa se plimbe cu trasura rosie si sa omoare gandacii.

Bon app