Zatul noptilor

Am iesit din masina si desi stiam ca nu e locul ei acolo m-am bucurat pentru o bucatica de pamant eliberat cu nesudoarea semenilor. Doi pasi in fata trei pe spate si ma apropiam cu viteza vantului de primavara de o destinatie ce se dorea amuzanta. Incercam sa imi fredonez o melodie, desi nu stiam care ar putea sa imi acopere amintirea de acum o ora. Sunetele de drujba pe os, taieturi si aspirarea de sange alergau inca prin creier. Bine ca operatia se terminase si am reusit sa duc pacientul intr-un loc mai putin luminos care cel putin nu mai era alb. In geanta, spuma zilelor.

Acum sunt in fata spatelui unui edificiu ce-mi aduce alte amintiri. Oh nu, sper ca nu e noaptea amintirilor. Dar da, inca un om care cu orice chip incearca sa imi aduca chipul tau, inca o scena ce imi aminteste de ce nu am fost acolo pentru prima-ridicare si inca un sunet ce se alatura tiuitului din urechi. Vad galben in fata ochilor, un galben-parisian care se asorta perfect cu un ten masliniu, apoi il vad pe scena prin puterea mintii caci prin puterea privirii nu mi s-a dat voie. In geanta, sufocare. Dar asta a fost ieri..

Azi, am platit cu bani si lacrimi de furie cele 360 de secunde numarate. Azi mi s-au platit dorintele cu smulsul pielii si cu 60 de palme ce-ti acopera trupul. Azi, in ziua care nu exista, in locul in care nu trebuia sa fiu, s-a intamplat ce nu s-ar fi intamplat niciodata. Azi am privit in urma cu fata spre tine si am stiut: esti arestatul fara umbra iar gratiile nu iti mai sunt piedica. Acolo ai ramas, cu ochii inchisi, prinvind prin ziduri, cu pielea arsa de caldura. Acolo te voi pastra, in muzica si in ochii mei inchisi. In geanta, dragostea e un caine venit din iad.