Ma transform...

..in ceva ce nu mai simte. Dezvolt trei tipuri de specii in pielea mea: o specie necunoscuta descoperita totusi dintr-o intamplare si care isi are o origine comuna cu a mea, o a doua specie care a fost interzisa, iar mult timp lasata sa creasca si cea de-a treia specie care a fost a mea dar niciodata nu am putut sa o cultiv pentru ca mereu avea semne ciudate si inhibatoare. Pe fiecare le alimentez cu o sursa din interior, caci am mai multe inimi in piept, iar fiecare ma tradeaza de fiecare data caci si eu tradez si nimic nu se aduna, totul se scade.
Trag linie, sau nu...o desenez. Sterg cu guma capetele, dar e o linie si nu se vede diferenta. Sterg semnele lasate de alti colti nepriceputi si imi umplu cercurile de dinti cu sange.
Gata, am devenit animalul perfect. Fata mi s-a lungit a viclenie, ochii mi s-au micsorat a minciuna iar mainile mi-au putrezit a neatingere. Astept vanatorul sa pot sa musc din carne vie, a mea e prea moarta si prea atoasa.
Hibernare cu vis. STOP.

Cand am uitat sa ma uit pe geam..

..am vazut ca sunt fericita. Ma intorc la visele mele din mijlocul zilei.

Words Kill People

Ce spui e folosit impotriva ta pana si de tine. Cuvintele spuse cu voce tare sau scrise cu negru pe alb raman sa iti aminteasca si sa retraiesti. Imaginile sunt cutite iar cuvintele sunt topoare. As vrea sa le transform in cutite de plastic si in toporase de primavara. As vrea sa arunc cu magie alba sa imi acopere negrul scrisului, sa imi pun zapada pe piept si sa respir rece. Caldul m-a sufocat pentru ca a ramas la mine.
...Tacere...
Ce sa spun? Poti sa taci in fata unei ferestre?
Acum te tin eu in brate si te las sa imi acoperi jumatatea de obraz care a ramas libera. Acum de fapt...cant. E muzica mea pe repeat care nu iti spune nimic, pentru ca nu are versuri.
NU? Nu sa fie.
Vreau ceva.
...Tacere...
Imi spui ca jumatatea mea de pat care nu e completa e de vina. Imi spui ca nu exista lenjerie pentru un pat de o persoana si jumatate iar vanzatoare nu o sa stie ce sa imi dea. Imi spui ca daca tii ochii pe jumatate deschisi cealalta jumatate nu e de fapt inchisa, ci deschisa spre interior. Iar eu iti raspund ca usa nu se deschide apasand pe clanta, trebuie sa tragi de ea.
Ma culc acum, sa ma trezesc devreme, la o oarecare alta ora si o oarecare alta jumatate.
...Tacere...

Que sera...sera..

Azi am incheiat un ciclu de 8 ani si jumatate care se va relua dupa o luna insa, pauza ce ma lasa fara furia mea rosie si fara mijloc de a merge fara picioare, de a respira fara sa inghit praf si de a vorbi fara sa ascult. Dar nu asta imi lasa umbre pe pereti, pe care ii neg si ii las in urma. Nu asta ma lasa in tacere si imi spune ca restul a fost dat, a fost procesat si aruncat in selectia naturala a lumii. Restul sunt eu, nu in tacere, ci tipand la oameni. Cum puteti sa fiti asa? Sa iubiti doar cu carnea? Sa priviti trupurile goale de langa voi si sa nu va lase nici o greutate in piept..Dar de ce tip la ei cand ar trebui sa tip la mine? Am un moment lipsa acum, il caut printre nimicurile ce le strang in jurul meu cu apucaturi de fata batrana prea tanara pentru varsta mea si prea batrana pentru varsta lor. Muzica e singura care imi dicteaza anii pe care ii mai am de trait si ii cunosc doar in momentele alea lipsa. Poate de aceea nu le gasesc..caci nu trebuie acum sa gasesc pentru ca trebuie sa mai am ce sa caut.

I have the key in my hand...all I have to do is to find the lock..

Cand simti ca traiesti o zi

-Cand ti se topeste in gura cea mai pufoasa bomboana...Raffaello
-Cand mananci Kinder Delice si Bueno si Pinguin si cu lapte si nu te mai saturi
-Cand bei apa multa daca ti-e sete de apa
-Cand adormi linistita intr-un sfarsit cu muzica dintr-un anumit folder
-Cand te trezesti doar pentru ca ti s-a terminat visul
-Cand iti dai cu receptorul in nas si nu iti dai seama daca plangi caci te doare sau daca razi caci esti atat de neindemanatica
-Cand vorbesti cu un tip cu care nu ai tinut legatura timp de 3 ani si iti spune ca nu a uitat flirtul vostru din vara aceea (si stie ca in august se fac 3 ani)
-Cand fostul tau prieten (cel putin unul din ei) stie ca te cheama Raluca Bolba Raluca
-Cand cineva ti-a daruit odata iar tu cand faci curat prin camera le regasesti si iti amintesti exact momentul cand ai primit
-Cand planuiesti excursii cu prietenii
-Cand primesti o groaza de flori de la colegii tai
-Cand te suna mama dis-de-dimineata sa iti spuna ca era ingrijorata caci a vazut la TV o stire despre o masina rosie cu o femeie la volan care avut accident
-Cand fratii tai te suna iar tatal nu se mai opreste din "ce faci Ralucute mici si frumoase papusica lu' tata" (nu, nu sunt fata lu' tata, prietenii stiu..)
-Cand primesti sms cu "Sa ai o saptamana inimoasa Ralucasion"
-Cand iti suni prietena dependenta de net care are laptopu stricat si o inveselesti
-Cand nu te mai certi cu cea mai buna prietena
-Cand colega de apartament te trateaza cu o supa calda intr-o seara racoroasa
-Cand cheltuiesti 15 milioane intr-o zi (banii tai)
-Cand in mijlocul cartii, la pagina 60, apare un cuvant compus dintr-un nume drag
-Cand te reapuci de desenat dupa 3 luni de pauza
-Cand iti dai seama ca nu mai urasti
-Cand ai aflat de un film pe care tot amani sa il vezi de teama sa nu iti placa
-Cand laptopul tau are amprenta unui alt om decat tu
-Cand la replica "A spus ca va dansa cu mine daca ii aduc un trandafir"..ti se raspunde "Privighetoareo, cu prima ocazie te dansez"
-Cand incetezi sa te intrebi daca traiesti si doar traiesti

Poveste - cand nu esti aici, dar nici acolo

Si a plecat...nu i se mai vedea nici umbra. Acum doua minute se oprise pe acelasi trotuar unde in fiecare dimineata ea se opreste sa priveasca cum masinile ii trezesc simturile brusc iar muzica incepe timid sa ii gadile urechile. El statea in umbra unui copac cand noaptea mustacea si ii facea cu ochiul becului ce strajuia scara vecina. Repeta ritualul ei fara sa stie: castile in urechi, masinile ce trec, poteca spre bulevard. A spus ca poate sa gaseasca statia, va fi ca o mica aventura. Totul se vedea prin ochii ei de la inaltimea balconului construit strategic de maini deja putrezite, totul se vedea prin suvitele ce-i fluturau in vantul aspru de iarna-primavara. Cu cateva momente inainte sa iasa el din scara si sa apuce bulevardul de picioare se repezise ca un satelit sa il mai vada. Era pentru prima oara cand pleca singur, era pentru ultima oara cand mai pleca. El ii scrisese inainte sa plece, sa nu il mai sarute pe genunchi, sa se opreasca, sa omoare sursa, sa extraga o bila fara numar, doar in doua culori. Nimic inainte de asta, sau poate totul. Carti ale mele, ale tale, ale lor, miros de mine, miros de tine, inainte drumul, sau poate inapoi. Nu mai stiu cum a pornit totul, de la o poezie in care nimeni nu se iubeste.
Inceput.

Imperechere asortativă

El gras, ea grasa..se iubesc
Manancă din aceeaşi farfurie.
El frumos asortat cu o cravată, ea fustă la culoare
şi tot se iubesc.
El merge cu masina, o conduce pentru ca o iubeste
Ea il conduce altfel dar tot se iubesc.
El citeste Welsh iar ea il spală
Caci altfel nu au timp impreună.
Am citit eu ca ei se iubesc
Pentru ca apasă pasta de dinţi de jos
Am apasat si eu, odată, dar am realizat ca sunt singură.

Zatul noptilor

Am iesit din masina si desi stiam ca nu e locul ei acolo m-am bucurat pentru o bucatica de pamant eliberat cu nesudoarea semenilor. Doi pasi in fata trei pe spate si ma apropiam cu viteza vantului de primavara de o destinatie ce se dorea amuzanta. Incercam sa imi fredonez o melodie, desi nu stiam care ar putea sa imi acopere amintirea de acum o ora. Sunetele de drujba pe os, taieturi si aspirarea de sange alergau inca prin creier. Bine ca operatia se terminase si am reusit sa duc pacientul intr-un loc mai putin luminos care cel putin nu mai era alb. In geanta, spuma zilelor.

Acum sunt in fata spatelui unui edificiu ce-mi aduce alte amintiri. Oh nu, sper ca nu e noaptea amintirilor. Dar da, inca un om care cu orice chip incearca sa imi aduca chipul tau, inca o scena ce imi aminteste de ce nu am fost acolo pentru prima-ridicare si inca un sunet ce se alatura tiuitului din urechi. Vad galben in fata ochilor, un galben-parisian care se asorta perfect cu un ten masliniu, apoi il vad pe scena prin puterea mintii caci prin puterea privirii nu mi s-a dat voie. In geanta, sufocare. Dar asta a fost ieri..

Azi, am platit cu bani si lacrimi de furie cele 360 de secunde numarate. Azi mi s-au platit dorintele cu smulsul pielii si cu 60 de palme ce-ti acopera trupul. Azi, in ziua care nu exista, in locul in care nu trebuia sa fiu, s-a intamplat ce nu s-ar fi intamplat niciodata. Azi am privit in urma cu fata spre tine si am stiut: esti arestatul fara umbra iar gratiile nu iti mai sunt piedica. Acolo ai ramas, cu ochii inchisi, prinvind prin ziduri, cu pielea arsa de caldura. Acolo te voi pastra, in muzica si in ochii mei inchisi. In geanta, dragostea e un caine venit din iad.