Camera mea

As incepe cu usa, dar cum rar intru pe ea o sa incep de la fereastra. Camera mea incepe deci cu un balcon plin de pungi si bucati de faianta folosite doar de praful si gâzele ce intra netulburate pe geamul netermopanat. Daca dai draperiile albastre la o parte ai nimeri in mod normal capul meu, cu privirea un pic spre stanga caci laptopul se curbeaza dupa noptiera un pic aburind, un pic luminand. Urmeaza surogatul de pat de o persoana si jumatate care nu mai plange dupa jumatate ci dupa intreg. Carti, multe carti, carti de dragoste, carti de ura, carti de satira, carti interzise creierului slab, carti interzise inimii slabe. Un deal de CD-uri si reviste omagiate uneori de razele de soare ce tasnesc prin jaluzele. O masuta de la o idee sta rosie si semeata plina de rame negre, flori uscate, nemuritoare si artificiale. Am zis ca ma decid intr-o zi la una. O lumanare stinsa si una neinceputa, dar le folosesc pe amandoua, una sa imi aminteasca de oameni iar alta sa ma omeneasca cu amintiri nescrise. Un scaun pe care odata am vrut sa stau dar acum stau cu randul hainele mele. Un dulap cu vaza, rama, poza, scoici, carte, cana, vinil, clopot si un telefon. Prima chitara, fara corzi si un geamantan de 40 de kilograme plin cu pungi goale neprafuite de data asta. Pe el un urs de plus cu mainile grele si cateva haine aruncate sa ii mai deschida culoarea. Am ajuns deja la usa care nu e falsa dar are o fata pusa cumparata pe semne din Cora pentru ca e aproape si pentru ca ii da o alta culoare. Mereu se schimba culoarea la mine in camera. Vinilul era negru, acum e cu rosu insa pentru ca l-am pictat. Podeaua era bej dar acum e mozaic de culori pentru ca i-am pus covor, mobila era maronie dar acum e cafea cu lapte pentru ca i-am pus manere in forma de stea de mare iar televizorul este gri inchis cu gri deschis pentru ca l-am oprit.
Apoi, de la usa incepe nebunia de maruntisuri. O masa cu multe foi si dosare, o cutie de bijuterii din lemn, pietre adunate de pe munte puse intr-o coloana a infinitului, bol de sticla plin cu bile colorate si alta lumanare semi-arsa. Dulapul transformat in mare maro cu toate bijuteriile mele pe post de pesti. Parfumuri parfumuri parfumuri. Icoana de la fratele meu mai mic si poze de la celalalt frate, mai mare. Inca o chitara, mai mica si cu mai multe corzi dar cu la fel de mult praf si am ajuns iar la geam. Totul e acolo, nu lipseste nimic - doar eu. Eu care sunt in alta parte.

Dragostea dureaza trei ani (oare???)

Articolul de fata este mai vechi, scris acum un an parca pe unul din multiplele mele bloguri, cred ca cel cu pareri cotidiene si parca pe un blog comun thenobodies, nu dau linkuri pentru ca nici unul nu mai exista. Dar uite ca Andruta mi-a amintit si pentru ca ea e celebra in 24 fun de ce sa nu devin si eu(hahaha...glumesc). Voici ce am scris eu:


Ca sa incep cu dreptul, m-am gandit ca de data asta sa imi cumpar cartea, sa o citesc/ disec/analizez si apoi sa vad piesa de teatru. Aveam la dispozitie 1 saptamana intre momentul initial t0 in care am cumparat una bucata carte "Dragostea dureaza trei ani" de Frederic Beigbeder 20.99 lei de la Diverta si momentul t1 in care (marti fiind) aveam sa imi cumpar bilet la Teatrul Underclouds(deci am revenit cu povesti dintr-o locatie actualizata). A trecut ceva timp de cand s-au petrecut mentionatele deci o sa incerc sa apelez la memoria mea (prea) selectiva si sa adun ramasitele.

Cartea, are acelasi sablon de coperta ca toate din beletristica "contemporana" (Bruckner, Coelho etc) - poate e un semn ceva nu? Interiorul: scris de 14, distanta de 1.5 intre randuri (cu alte cuvinte, sa vada si chioru ce scrie). Continutul: eh, aici sunt mai multe de spus. Tehnica este jurnal, desi autorul te induce in eroare in primele pagini vorbind de Marc Maronnier ca fiind un simplu personaj. Pe parcurs, schimba persoana de la a3a la a1a, trecand print-un set de truisme pe care le inghiti pe masura ce dai paginile si pe care le uiti in momentele urmatoare. Teoria din aceasta carte este ca "dragostea dureaza trei ani". In primul an cumperi mobila, in al doilea muti mobila, in al treilea an imparti mobila..sau in primul an spui: "daca ma parasesti MA OMOR", in al doilea an spui "daca ma parasesti o sa sufar, dar o sa imi treaca", iar in al treilea an spui "daca ma parasesti desfac o sticla de sampanie".etc etc. Fiecare an este descris cu lux de amanunte si cu tone de ironii, cu argumente stiintifice si/sau filosofice intarite de povestiri din cuplu. Apar pe rand spre surprinderea cititorului: o lista de cantece triste, sfaturi psihologice (gen do it yourself), sex (mult sex ca prinde la public, plus amante si tot tacamul), scrisori de dragoste (jenante de altfel), petrecerea de divort si happy-endul(un fel de AMR pana la inca 3 ani). Concluzia: dragostea nu dureaza trei ani. Carte e foarte usor de citit, dar nu ramai cu nimic bun in urma ei (doar o umplere de timp un pic amuzanta).

Acum punerea in scena. Bilet 20 Ron ca deh, era Cristi Iacob dama de companie secondat de Adriana Trandafir. Seara respectiva chiar mi-a placut, Chris Simion incercand sa pastreze liniaritatea cartii, fracturand-o totusi pentru o viziune cat mai alternativa cu muzica, dans, proiectii (de fapt imagini inregistrare dintr-o baie publica, o mica discutie intima la un pisoar), simularea vizionarii la TV (tot printr-o proiectie, pacat de desenele alea animate, parca le-as mai fi urmarit), interactiunea cu publicul (eh, se luau de saracii oameni) si nu in ultimul rand, o balerina infiltrata in public coborata de pe un nor sa ne incante.

Ar mai fi de spus o groaza, pacat ca nu am avut eu chef sa scriu imediat. Parerea mea e ca moftul asta m-a costat cam scump in raport cu calitatea. Dar, asta e, ne mai dam si cu capul de pereti (sau nori).

PS: Ca sa imi fac o imagine mai clara despre stilul lui F.B, am mai citit :"199 000 lei", "Egoistul romantic" si "Memoriile unui tanar ticnit", acelasi stil cinic caracterizandu-l pana la final. Macar e consecvent tipu. Ah si sa nu uit, caut "Je crois moi non plus" si inca nu a aparut in Romania...daca aveti informatii contactati-ma.

In absenta mea

Yann Tiersen - L'absente
Asculta mai multe audio Muzica »

Ascult..sunetele se amplifica pe masura ce claviatura imi canta absenta. Acum din ce in ce mai repede, fara sa privesc scriu. Fara sa gandesc respir. Si apoi uit. Uit secunda precedenta pentru ca m-am departat de prezent si sunt undeva dincolo de cele 3 vieti construite pentru mine. Cand imi miros mainile stiu ca nu sunt ale mele, caci fumul de tigara imi era strain. Cand imi ating pielea, stiu ca nu ma zgaria asa tare iar cand imi joc parul pe degete stiu ca nu era atat de aspru. M-am oprit. M-am dus in oglinda sa ma uit din perspectiva strainului la mine. M-am mai privit, deci sunt un strain cunoscut, caci am avut cum sa imi analizez fiecare defect al fetei si fiecare cuta sapata de mine in mine. Am luat doua oglinzi si am privit in prima oglinda prin ochii mei in ochii din cealalta oglinda si m-am speriat. Nici ei nu erau ai mei. Dar ce este? Eu? Nu sunt a mea, sunt a tuturor oamenilor care mi-au vorbit odata si de la care am furat ceva. Tu? Esti al tuturor oamenilor care te-au atins odata si care au furat de la tine ceva. Suntem pentru ca altii sunt si ei si nimeni nu e pur si nimeni nu traieste asa cum simte, ci cum invata. Acum fug de mine, pentru ca in mine e haosul si nu il suport. M-am bagat la umbra umbrei mele si respir aerul caci e mai rece dimineata dupa ploaie iar chiar daca dormeam cand a plouat, inca ii simt urma. Shhht, acum, imi plang ploaia ratata, sa nu imi spui te rog ce am mai pierdut.

(aplauze pentru absenta mea)

Rasarit fugar

Multe masini mici sunt pe autostrada numai una e a mea. Rollback. Melanj de ganduri si de oameni. 6 AM. El departe in cort ia umbre in brate, eu dorm cu gandurile mele. Noapte buna Raluca, caci iar e zi.

Color

-Cand te-ai schimbat?
-Nu mi-am dat seama, cunosc doar modul in care m-am schimbat.
-Acum te placi mai mult?
-Nu. Ma plac egal. Ma plac cand in culori, cand fara culori. Ma plac cand vesela, cand trista. Ma plac cand a ta, cand a nimanui.
-Ce e mai real pentru tine?
-Nimic din ce vad sau aud, ci doar ce simt. Cand nu mai simt inseamna ca mi-a murit realitatea.
-Cand nu e real?
-Cand vad prea multa culoare acolo unde nu era si cand miroase a flori acolo unde se murea.
-Mai poti?
-Da, nu vezi? Zambesc.

Alb si negru

-De ce zambesti?
-Pentru ca stiu cat de fals poate fi falsul si stiu ca tu nu ma crezi ca pot sa stiu.
-De ce ai ochii negri?
-Pentru ca se micsoreaza de la intunericul pe care il vede in ochii oamenilor.
-De ce ai albul langa tine?
-Pentru ca uneori sunt fericita.
-De ce doar uneori?
-Pentru ca de cele mai multe ori ma gandesc ca fericirea nu e a mea.
-De ce te joci in culori dar arati numai negrul si albul?
-Pentru ca simt nevoia sa creez dupa ce distrug.
-De ce taci?
-Pentru ca atunci nu stii ce gandesc.
-De ce zambesti iar?
-Pentru ca se mai inchide un cerc si imi place sa ma mut aici.

Dama cu liliac

Ai crezut ca sunt obsedata de moarte. Am compus despre moarte, am visat ca fug de moarte si am surzit cand mi s-a spus despre moarte. Dar nu acum. Acum dau cameliile pe liliac si fug de mirosul de pamant proaspat intors. Imi doresc inca sa miros praful asfaltului tocit de atatea picioare, imi doresc inca sa ascult muzica mea stransa din trecut si daruita in prezent, imi doresc inca sa privesc cerul in joaca prin umbrela mov intr-o zi torida de vara, imi doresc sa simt apa fierbinte dupa atatea zile de apa rece si imi doresc sa imi miroasa parul mereu a scortisoara. Nu mai simt cum clorul se ridica in urma pasilor unor straini, ci simt doar miros de liliac strans in suflet de zile si de flori de camp strivite de maini mari si daruite unor maini mici ascunse intr-o carte despre viata. Imi pastrez locurile umblate si incerc sa resimt senzatii pe care mi-am dorit sa nu le suprim din colturile mintii. Imi pastrez cuvintele pe care nu le-am spus pentru ca toate celelalte pe care le-am spus consumasera momentul. Si mai pastrez cioburile pe care nu le-am spart niciodata pentru ca erau singurul tot pe care mi-l daruisei. Tot ce am strans ma ajuta sa vad si sa aud, ma ajuta sa te descopar pe noul tu care va deveni in curand vechi. Totul pe care l-am strans eu ma ajuta sa imi scriu lumea si sa o recitesc cu ochii inchisi, sa o plimb prin locuri straine si sa fiu locatar de imprumut. Apoi am construit o forma de viata.
Tu nu ai fost acolo, nu?

Castrare psihologica

Stateam la o masa rotunda si ma gandeam de unde sa incep? As putea sa imi las un semn sa cred ca acolo a fost un colt si apoi sa masor fiecare centimetru sa pot decupa un patrat imaginar si as putea sa termin tot intr-un colt. Ploaia e rotunda si ea, capul e rotund, umflaturile de pe picioare sunt rotunde, pana si cuvintele imi ies rotunde din gura: "as vrea.."

.As vrea sa simt mai mult patul meu chiar daca e doar o saltea pusa pe un lemn ce va ceda la urmatorul suspin.
.As vrea sa nu mai imi rup pielea cu unghiile chiar daca alergia este insuportabila.
.As vrea sa imi caut muzica chiar daca venea din intuneric, un pic spre stanga, nu asta, cealalta.
.As vrea sa imi vad filmele chiar daca au fost incepute si abandonate candva.
.As vrea ca pielea sa nu ma mai arda.
.As vrea sa nu trebuiasca sa aleg intre mine si tine.
.As vrea sa imi tai gandurile.
.As vrea sa uit.
..................chiar daca....