Uneori, suntem doar o carte....

...care are semnul pus la mijloc, caci pana acolo ai avut rabdare cumparatorule sa o citesti. O carte care iti cunoaste patul, noptiera, bratele, picoarele, o carte noua sau veche pe care copilul din tine o primeste si o miroase cu nerabdare tragand de pagini cu neatentie. Cunoastem doar pasagerii ...si ne lasam iar cititi,tinuti la capul patului,sub perna,pe covor,pe genunchi ca apoi sa plecam in cel mai indepartat colt al raftului si sa ne ascundem dupa praf. Uneori suntem o carte buna, alteori proasta, uneori cu imagini, alteori cu pagini goale. Ne speriem de maculatura si de uitare, de moartea spiritului. Ne speriem de foc si de apa, de murdarie si maini nepricepute. Ne speriem de ochii miopi, de oamenii care nu ne vad si nu ne inteleg, dar la final stim ca suntem mai mult decat o coperta cu pagini, pentru ca de cele mai multe ori, suntem insusi praful.