Saturday, January 05, 2008
Desi e nou
Privesc in urma si adulmec cuvintele pe care le rosteam doar pentru ca imi inchipuiam ca le vei intelege, ca imi vei atinge sufletul cu privirea cand ma vei vedea si vei stii fara ca eu sa iti spun, vei intelege fara sa iti explic, vei cunoaste fara sa iti arat. Dar am realizat ca nimic nu se poate fara cuvinte, caci desi sunt vechi, lasate si ingropate in alt timp, in alta lume, ele atarna peste mine si ma sufoca in noptile polare cand tu nu esti pentru ca nu ai fost niciodata. Acum incerc sa omor amintirile cu tine dar imi apasa retina si se lupta sa iasa proiectandu-ti chipul atat de drag. M-am lupat pana si cu ultima zi a anului caci te-am visat, ti-am visat buzele cum dansau peste ale mele si desi apasate, le simteam atat de moi. Am incetat sa pun voalul mistic peste cuvinte, acum le-am lasat sa putrezeasca, desi vechi, acum sunt noi, pentru ca nu le mai folosesc pentru tine. Neiubita si neatinsa adorm in bratele unui strain ce pretinde ca naste dorinte lichide. Urmeaza un fruct nou sau doar frigul?
Thursday, December 13, 2007
Manual cu instructiuni de socializare
Esti agorafob si te-ai saturat de tine? Hai sa nu fiu malitioasa si sa iti zic "normal, daca stai toata ziua nuuumai cu tine la ce te astepti?" si deci nu iti voi spune asta, ci doar citeste!
In primul rand, get a job, pentru ca nu toata lumea e in camera ta si nu cred ca ti-ai permite financiar o astfel de reuniune tinand cont ca nu ai job. Da, un job bun (deh, si formularea asta e la moda) care te va face sa scoti un zambet, macar sefului pentru periajul zilnic daca nu colegilor care vor sa fie draguti cu tine pentru ca esti nou. Acest job nu este foarte periculos deoarece lumea sta pe scaune si nu se misca deci niiiimeni nu vine spre tine sa te omoare. Pentru inceput pot sa te duci la munca pe jos (dimineata devreme cand nu e nimeni pe strada) si sa pleci noaptea tarziu, impuscand totodata niste ore suplimentare care presupun ca stii ca se platesc dublu.
In al doilea rand sau cum imi place sa zic, terapia shok iesi la metrou. Ai grija sa nu te duci nici prea tarziu dar nici prea devreme, monteaza eventual inainte de actiune un termometru in statia cea mai apropiata pentru a masura temperatura aerului, caci cu cat mai multe glande sudoripare cu atat mai cald si bine (pluuus ca poti sa opresti caloriferul acasa si te incalzesti acolo, asa faci economie din salariu si iti permiti cateva zile fara plata daca te sperie prea tare multimea de la job).
In al treilea rand, solicita in contractul de munca sa te duci la munca doar cand ploua/ninge si alte catastrofe naturale si poti solicita astfel o masina de serviciu pentru un efect dublat. Astfel, multimea de oameni (de care fugi si care te sperie) va parea o nimica toata fata de multimea de masini colorate in ton cu limbajul conducatorilor. Ah, alege si zilele de marti si de 13 de peste an, sunt foarte importante dar trebuie sa fii atent la supradoza.
Nu in ultimul rand iesi in oras, fii urban (da si asta e un cuvant la moda). Cauta festivaluri, expozitii, lansari, ai ratat 1 decembrie dar vine revelionul si sa nu mai vorbesc de alte zile ale televiziunilor locale, nu fi timid, stiu ca poti. Urmeaza vrabiile, ciuguleste firimiturile, traieste-ti naibii viata ca una ai.
PS: daca nimic nu te ajuta, contacteaza-ma, iti voi trage una in cap, mai scapa lumea de un retard
PPS: manualul este incercat si deci garantat
PPPS: iar ninge si colcaie messul cu statusurile oamenilor dintr-o data fericiti..hai, la zapada, socializati!
Posta de moi non plus la 6:49 PM 17 comint
Labiluri strambaturi
Tuesday, December 11, 2007
Mult prea simplu
La aproape 3 noaptea vad lucrurile clar si rece. La aproape 3 noaptea judec mai limpede ca roua diminetii ce urmeaza sa apara in cateva ore. La aproape 3 dimineata mi-am dat seama, era mult prea simplu, era totul in fata mea. Cu o rasucire teatrala aproape de 360 de grade mi-am regasit echilibrul si am vazut fetele parintilor, fratilor, prietenilor, fata mea de peste zi si am realizat ca toate astea la un loc sunt eu. Noaptea doar amestec lucrurile pentru a avea o parte intunecata, noaptea doar inchid geamurile sa nu intre lumina lunii si ma ascund dupa chipul tau atat de intunecat si el. Si totul e atat de simplu: dupa fiecare noapte, vine dimineata. E atat de aproape..
Posta de moi non plus la 2:42 AM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Monday, December 10, 2007
Cand nu mai e nimic
Suntem niste consumabile si mereu in fuga dupa toner sperand ca de data asta cerneala va avea culoarea dorita, culoarea potrivita, culoarea asteptata. Ne consumam cuvintele iar cand nu mai e nimic de spus cautam printre foile rupte si mototolite cate ceva din maretia clipei trecute. Ne consumam energia pe tastele apasate in momentele de singuratate si tristete, in momentele de furie si neputinta, in momentele de glorie, atat de false si atat de putine. Ne consumam privirile pe spatiul gol din fata noastra sperand ca nimeni nu va surprinde stralucirea apusa din coltul ochiului si nu va intreba in plus. Ne consumam timpul dupa care plangem apoi cu lacrimile unui copil care nu mai poate sa repare masinuta cu care a dat mai devreme de pamant doar pentru ca rotile nu se invarteau in directia buna. Ne consumam mereu pana la epuizare, iar apoi raman dungi firave pe hartie sau, daca ai noroc, nimic.
Posta de moi non plus la 7:53 PM 8 comint
Labiluri chin
Tuesday, November 27, 2007
Poezie de imprumut
An empty man passed on an empty street
He trod along dark buildings
And empty shells of flats,
And he passed along a manhole
That was dead. (That's right, a dead manhole).
But the manhole's spirit endured
And it curled itself into the man's soul as he passed by
And became one with him.
And so the man was from then on as empty as he ever was
But now it was official: He was a hole.
Made by Aaragn
Posta de moi non plus la 12:19 AM 24 comint
Labiluri Persoane fara eticheta
Tuesday, November 20, 2007
The draft day..pe alese, pe culese
Iar m-am hotarat sa imi fac curatenie printre drafturi si a iesit un ghiveci (de toamna iarna). Va invit sa il de(z)gustati:
1. Titlu: Pentru luna, stelele si pisica neagra
Data:15/11/2007
Continut: (null)
Motivatie: Tot imi cauta cineva blogul asa
Demotivatie: Ce sa scriu despre cineva pe care nu il cunosc?
2. Titlu: Unora le place jazzul
Data:14/11/2007
Continut: (null)
Motivatie: Dupa o seara placuta
Demotivatie: Faptele spun totul
3. Titlu: Nu am incaput pe geam
Data:09/11/2007
Continut: Viata e casa ta, oamenii din jur sunt niste gandaci, unii
gandacei, unii de-a dreptul carcalaci iar altii niste buburuze dragute cu care iti
vine mereu sa te joci. De ce sa te sinucizi? Te-au invadat gandacii si te dau
afara din casa? Pentru asta exista (nu, nu mastercard) ci o solutie (de gandaci
evident). Trebuie doar sa gasesti solutia, sa o personalizezi, sa ii pui niste
fundite si sa o tii in raft la vedere ca sa poti sa uzitezi de ea ori de cate ori
te indrepti spre geam. Filmuletul nr1: Conduci,cade unu pe masina ta..shit
happens, damn tre sa imi fac masina..
Motivatie: Ma enervase un personaj depresiv.
Demotivatie: Deveneam mai nervoasa pe masura ce tastam, riscam pielea
laptopului meu scump
4. Titlu: Trafic dupa geam
Data:01/11/2007
Continut: Circuit gri
Motivatie: Ploua si ma uitam pe geam
Demotivatie: M-a furat ploaia
5. Titlu: Cizme negre in camera din scortisoara
Data:30/10/2007
Continut: (null)
Motivatie: Eram in camera, betisor parfumat aprins, m-am impiedicat de
cizmele mele negre aruncate aiurea in drum
Demotivatie: Am cazut si m-am lovit
6. Titlu: Durere de cap printre drafturi
Data:27/10/2007
Continut: Ne scriem viata pe ciorne si nici macar nu ne sinchisim sa le
strangem intr-un dosar. O pagina ajunge la tine,una iar la mine, alta zboara prin
tari straine, alta e calcata in picioare de un trecator, alta rescrisa si
corectata de maini nepricepute. Ne inducem durerile de cap cu..
Motivatie: O alta curatenie
Demotivatie: Mi se facuse lene
7. Titlu: In galeata neacoperita cade mult gunoi
Data:06/08/2007
Continut: Miroase a tevi
Motivatie: Doar ce ma mutasem si nu imi placea deloc scara blocului
Demotivatie: Nu dormeam in scara blocului, deci la mine in camera mirosea
frumos
Va urma..
Posta de moi non plus la 5:28 PM 13 comint
Labiluri dau-din-picioare
Saturday, November 10, 2007
Totul despre un (pre)nume ratat
Tu te regasesti in numele tau? Daca il are prea multa lume mai e al tau?
Pe mine a vrut mama sa ma numeasca Adela, dar stia bunica-mea o curva (poate a lu bunicu) cu numele asta si a refuzat din start. Nu mi-ar fi placut numele asta, m-as fi regasit prin carti.
Apoi trebuia sa port un nume de doua sfinte la pachet Ana-Maria, Ana ca pe mama, Maria ca pe bunica (soacra mamei). Erau doua nume destul de des intalnite si cantate prin multe melodii, nume de vara, nume de toamna, nume de iubire, nume ambalat frumos pentru cadourile de onomastica. Dar n-a fost sa fie (oare de ce?).
Violeta...nu stiu cine a vrut sa ma numesc asa, dar eu retin ca era cea cu caldarea la gunoi si cu multi baieti ce o fluiera, deci ma bucur ca nu am intrat in asfel de medii.
Acum de ce Raluca?
Cand eram micuta, il uram doar pentru ca nu il mai auzisem la nimeni, dar asta trebuia sa fie farmecul de fapt nu? In plus, nu iesea la numar, era doar unul, in timp ce fratii mei aveau cate doua.
Numele meu, etimologic vorbind nu isi are radacinile pe nicaieri si nici o explicatie de gen: zeita, rod, cadou, iubire si altele din aceeasi familie semantica.
Numele meu starneste curiozitati francezilor, se intrebau daca vine de la Ralucat (probabil pentru ca ei urasc frangleza si au zis sa revolutioneze omenirea cu romanogleza).
Numele meu nu e nume de sfant, numele meu nu primeste cadouri, numele meu este porcit de Margineanu dar cinstit de legenda Domnitei Ralu.
But then again, I'm saintless.
Posta de moi non plus la 11:08 AM 29 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Tuesday, November 06, 2007
Mirror Mirror in my hand whos the fairest in all the land
The beginning
Am inceput sa adun zilele din urma, sa le dau cate un sut in fata si poate poate asa voi realiza daca am pierdut sau nu ceva, daca am gasit sau nu ceva. Astfel, cu sindromul mamei vitrege a Albei-ca-Zapada inhamata, pornesc la drumul initiatic catre mine si incep pe rand sa inlatur stratul de piele, stratul de grasime, limfocitele ca sa nu devin imuna la mine si ajung sa ma uit in oglinda din fundul sufletului. Acolo le-am regasit pe cele trei din poveste, intr-o hora neterminata a ielelor: una care plange, una care rade si a treia care rade de amandoua.
Prima poarta codite impletite in forma unui spic negru, ars de soare si batut de vant patate doar de culoarea verzuie a bilutelor de par. Poarta margele si sosete in dungi si construieste din lacrimi si creion castele onirice dar care se darama in secunda urmatoare.
A doua are unghiile vopsite in nuantele curcubeului si rade mereu la fiecare raza de soare ce lustruieste cate o nuanta. Ea poarta numai zambetul ce construieste chipuri in jurul lui doar pentru a-l admira si pentru a-i alimenta trairile.
A treia, cu parul albit de creta cu care scria pe tabla odata, demult, priveste fiecare caramida cum se ridica peste cealalta si sadic, fura tencuiala, in incercarea de a crea un scenariu comic.
Nici una nu e reala dar se intrec in jocul de-a pacaleala doar pentru a exista pentru ceva, pentru cineva. Apoi, oglinda s-a spart iar cioburile inca plutesc in stomac luptandu-se cu sucul gastric pentru suprematie.
The end.
Posta de moi non plus la 2:03 PM 28 comint
Labiluri strambaturi
Friday, November 02, 2007
From off to on
Am pornit televizorul.. dupa 10 luni
Nimic nou, nimic interesant
Fara cablu se vad doar puricii
Fara cablu imaginea se completeaza in mintea mea.
Am pornit masina de spalat.. dupa 10 ore
Nici un zgomot, nici o miscare
Rufele nu se spala fara curent
Rufele nu se curata fara detergent.
Am pornit calculatorul.. dupa 10 min
Nici un om, nici un sentiment
Cuvintele nu se rostesc fara gura
Cuvintele nu se scriu fara maini.
Posta de moi non plus la 11:30 AM 25 comint
Labiluri poezii ratacite
Monday, October 29, 2007
Cafea cu spume
Luni dimineata suntem toti standard. Circulam cu diferite mijloace desi nu avem mijloace sa le alegem pe cele convenabile, ajungem mai striviti, mai intregi la munca, realizam brusc ca am uitat badge-ul acasa in cine stie ce alta haina, in cine stie ce alta geanta si ne avantam vitejeste in lift aruncandu-ne privirile in gol in incercarea de evitare a unei socializari bruste atat de devreme. Ne burdusim vocabularul cu diferite expresii care sa accentueze starea deja vizibila de somnorosi/morocanosi: "Ah,inca nu mi-am baut cafeaua", "Mor de somn", "Lasa-ma ca nu stiu pe ce lume sunt". Eu stiu ca ma asteapta goana dupa cafea si lapte, goana dupa un colt cald in scaunul cu roti, goana dupa o lume pe care sa stau cu picioarele, dreapta, implacabila. Dupa seria de gesturi mecanice datorata rutinii (gen apasa butonu de start, logheaza-te pe mail, deschide aplicatiile, raspunde francezilor intepat) incerc sa ma adun din toate cluburile si ceainariile si cafenele si teatrele din week-end si sa produc ceva, altceva decat ganduri sumbre, altceva decat siraguri de cuvinte, altceva decat sunete ciudate tribut unui spectacol de dans contemporan vizionat cu o seara inainte. Am vazut "couple-like", astept sa creez "work-like".
Posta de moi non plus la 11:11 AM 37 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Thursday, October 25, 2007
Important health info for me
Ninoo ninooo...da da, asa facea salvarea in copilarie, cand ne jucam de-a mama si tata,de-a doctoru, de-a militienii (eu am prins jocul asta) si de-a alte jocuri de oameni mari. Naivii,ce stiam noi ca acum, oameni mari, in puterea firii, vom incerca sa fim iar copii. Daca imi vine sa urlu de ce nu pot sa fac in tot open space-ul? Daca imi vine sa dau din picioare de ce nu pot sa fac sub birou? Uite pentru ca ne impunem. Ne indesam toate frustarile in noi pana cand incep sa iasa usor pe nas, pe gura, prin urechi, pe fund, prin toate orificiile dispuse unei refulari pline de succes. Bravoo..acum ai atins un alt nivel existential, unde coinurile sunt de fapt coiurile pe care trebuie sa le folosesti toata ziua sa arati ca poti, ca esti apt sa te ridici. Si pentru ce? Pentru a avea ce sa povestesti cand te vezi cu prietenii sau pentru a avea ce pune in rama de pe birou, in loc de poza o diploma? Hmmm, poate doar ca sa asteptam posta (dar oricum nu vine pentru tine niciodata) cu informatii despre vreme sau stiu eu ce alte interese pentru care ti-ai facut un abonament pe viata. Ah nu e suficient? Eu zic ca ne vedem in iad si acolo toti o sa fim egali. Va astept..
Semnat
A voastra si a nimanui
Domnisoara de serviciu (sau la serviciu)
Moi non plus
Posta de moi non plus la 3:32 PM 24 comint
Labiluri dau-din-picioare
Tuesday, October 23, 2007
7 o'clock
"Oameni ca mine mai există. Din fericire. Suflete neîmpăcate, care, fără trupul nenorocit pe care îl cară în spate, ar fi vocile pe care unii le aud în mijlocul nopţii, sau poate uşile trântite în zilele însorite, sau balamalele ce scârţâie în zilele ploioase, când refuzi să te dai jos din pat.
Suflete neîmpăcate ce îşi găsesc liniştea doar lângă alţii ca noi, sau încearcă lângă alţii ca ei. Noi ne trântim singuri uşile, noi lăsăm balamalele să ruginească, invocăm ploaia, chemăm vântul şi vorbim singuri.
Vorbim, altceva nu suntem în stare să facem. Mă trezesc uneori monologând pe stradă, mă latră câinii şi mă claxonează taximetrişii slinoşi. Vorbesc despre fostele iubiri şi actualele pasiuni. Despre cei lângă care am fost o actriţă de milioane, cu o recuzită de nimic: un suflet ambulant, despre cei lângă care nu ştiu dacă aş fi Electra cea din jale întrupată, Lolita, sau poate doar eu.
Dacă ar fi să aleg, l-aş alege pe omul de ieri lângă mine, cea de mâine. Astăzi sunt doar pentru cei ce n-au fost ieri, nu vor fi mâine. Omului de ieri îi spun „te iubesc” pe stradă... Omului de mâine îi spun „te iubesc” în gând, iar pe cel de azi îl rog să tacă, să nu ceară nimic, ci doar să aştepte... Până cade cortina.
Să aştepte ziua în care cobor de pe scena improvizată, fără aplauze, fără flori. O actriţă proastă, nici măcar hulită. Lăsată în prostia ei până renunţă singură la reflectoare şi machiaj strident.
Şi totuşi, continui să vorbesc singură, cu zidurile, trecerile de pietoni şi semnele de circulaţie. Şi aud vocea pe care mi-ar plăcea s-o aud la 7 dimineaţa. Simt parfumul pe care l-aş urma ca să ajung în pat în miez de noapte. Aud cuvintele lui, replicile scrise în palmă, căci şi el, ca mine, este un actor ieftin. Ne întâlnim în intersecţie. L-aş urma. În drum spre pat sau mâine. De ce m-am încadrat pe o bandă greşită, iar el are verde înaintea mea? De ce? Pentru că înainte are drum cu prioritate, iar eu un amărât de giratoriu în care continui să-l aştept.
Se opreşte muzica, îmi storc machiajul, îmi rup hainele. Nu, nu, fără aplauze din primul rând, de la cei ce mă vor, dar nu mă pot avea în schimbul unui bilet scump. Doar vocea unui spectator din ultimul rând, jerpelitul care nu mi-a auzit replicile şi nu mi-a văzut ochii curşi strigă „Între noi nu poate fi nimic...”
Îţi întrebi cafeaua cu dragoste de noiembrie de ce... Îţi întrebi regizorul de ce... Acuzi şi sufleurul... De ce? Pentru că nu există un loc pentru oameni ca noi. Teatrul absurdului este pentru un singur actor prost plătit. Oraşul nu-ţi poate oferi decât cluburi greţoase şi ceaiuri fără zahăr. Doar bilete cu o singură călătorie pentru astăzi. Nu, nu te gândi, îţi iei amendă.
Te caut. Pe străzile pentru lunatici. În stagiunile închise. În drumul spre pat. În drumul către cutia de amintiri. Te caut pentru o casă goală cu un singur spirit logoreic, pentru dublura cheii de la intrare, repararea balamalei, umbrelă, lenjerie de pat. Te caut în cubuleţul de zahar al ceaiului de mâine dimineaţă.
Auzi, în ce cafenea, ceainărie, târg de antichităţi eşti? Nu, nu, nu există un loc pentru cei ca noi... Ci doar drumuri cu sens unic şi staţionarea interzisă. Şi mulţi doctori care ne internează în permanenţă, crezând că în spital uităm să simţim.
Ştii, un halat de spital şi o supă de apă cu sare nu vindecă obsesia tristei zile de mâine, de decembrie geros fără mănuşi, căciulă, pătură, şi papuci de iarnă...
Pour Ralucasion."
Scrisa de Sorana dupa o noapte pierduta impreuna printre nori de fum, expirat,b52 si convorbiri gratuite cu necunoscuti si dupa o dimineata castigata printre strazile Bucurestiului pe sens interzis si rataciri.
Posta de moi non plus la 6:35 PM 2 comint
Labiluri Persoane fara eticheta
Monday, October 22, 2007
60
In 60 de vorbe goale nu as putea sa spun ce simt
In 60 de versuri sterpe nu as putea sa mint
In 60 de ore duse pe valul insomniei tale
Nu as putea sa tip usor cu 60 de voci letale.
Si iar incerc s-adun cuvinte cu 60 de maini statute
Sa trag de mintea ta lovita de 60 de clipe scurte.
Si-n 60 de vise moarte nu reusesc sa te gasesc
Si-n 60 de ochi ai mintii eu imi doresc sa te privesc.
Posta de moi non plus la 1:27 AM 6 comint
Labiluri poezii ratacite
Sunday, October 21, 2007
In alt mod de a spune
Caut caldura in fiecare om desi raceala este peste tot in jurul meu.
Caut lumina desi imi place intunericul caci nu o vad chiar daca e langa mine si mai uit sa inchid ochii uneori.
Caut zilele de anu trecut desi le traiesc pe cele de anul asta si ma intreb in ce an suntem, asezata langa un ceas de perete.
Caut indulcitor desi imi plac trei pliculete de zahar in ceai si laptele cald cu miere.
Caut batista pentru lacrimi desi nu plang si cumpar mereu 10 pachete de servetele pe saptamana, 4 zile din luna.
Caut sa schimb locul patului in camera desi nu am o camera iar patul e imprumutat si il folosesc doar noaptea.
Caut mereu ceva in vis.
Caut cuvintele.
Caut.
Ma caut.
Posta de moi non plus la 5:20 AM 5 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Tuesday, October 16, 2007
30 de h netalentate
Pirueta...drumul nu mai duce in vest, oscileaza intre est si nicaieri, intre Sebastian si Septembrie, intre tine si mine. Ajung, tu cobori sa imi deschizi,zambind ca ceasul a aratat miezul noptii fara iz de razboi, fara perdele, fara alti oameni. Tu si eu, o zi +6, tu si eu, o zi + 2 nopti, tu si eu o strada si ploaia, frisoane de gripa, frisoane de bucurie, senzatii prin locuri aglomerate, straini incantatori, straini insuportabili, povesti scrise, povesti nescrise, tu vorbind altfel, eu scriind in felul meu.Dorm, revin.
Posta de moi non plus la 4:00 AM 6 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Wednesday, October 10, 2007
Mi-am amintit de o ratacire
Intorc spatele intunericului, bezna! imi zicea el si ne certam,
caci eu il vad lumina
si imi zicea de dragostea-i razleata
de-atunci cand el privea in casa
la frunza cenusie crescuta langa soba
cu hornul ei strapuns de alta luna stramba.
iar eu ii spun, acolo ma ascund de vorba lui in vant, aprig strigata
acolo eu cu el stand
zambind in ochii negrii doar o secunda
atat cat dracul sa rada de mine,inger mort
Pe piatra de mormant sta scris:
"viata ti-a fost ambiguua pentru ca nu ai vazut stelele mov in noaptea cand te-ai certat cu intunericul"
Posta de moi non plus la 6:06 PM 9 comint
Labiluri poezii ratacite
Tuesday, October 09, 2007
Come on, Raluca..
Hai, stiu ca nu iti mai pui ceasul sa sune dimineata si ca vrei sa te trezesti cat mai tarziu, hai, incearca, asternuturile nu te mai vor, te scuipa somnoroase. Pas cu pas treci prin toate incaperile necesare unei dimineti mohorate, treci si viseaza dincolo de prag. Mergi pe covorul verde alaturi de studentii de la poli desi in directii opuse, desi in ani diferiti, desi in cladiri diferite. Asteapta liftul cu butoane doar pe exterior si spera ca iti va arata etajul corect nu XX, ??, -- sau alte caractere criptate ce te duc cu gandul la lumi paralele si personaje ce coexista in aceeasi cladire. Foloseste-ti cardul de acces doar ca sa iesi, nu mai intra, nu mai sta pe scaun, nu mai privi in gol. Hai, Raluca, hai viseaza ca iti pierzi portofelul si nu plangi dupa el, hai viseaza ca alergi in picioarele goale, chiar daca e o mocheta gri, chiar daca e ceramica, chiar daca e nisip fierbinte. Fata in fata cu monitorul, citeste inca odata mailurile motivante pentru o noua cina in iad, citeste mesajele de eroare, citeste amprentele de pe taste, dar nu uita sa te citesti si pe tine. Este o alta zi, castig-o. Hai!
Posta de moi non plus la 12:04 PM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Saturday, October 06, 2007
Letargie ciclica intr-un pat langa un perete fals
Patul meu este intre peretele ce da in apartamentul vecin si peretele ce da in exterior trecand prin balcon. Patul meu e mic si aluneca si incerc sa traiesc in el cat mai putine ore, dar pot sa mor in el fara sa moara si el. Daca ma intind in el, picioarele imi dau pe afara lovind aerul temeinic doar doar se va produce energie cat pentru 1000 de nopti. Patul meu are agatat de el o chitara care are griful stramb din cauza anilor si o coarda lipsa din cauza mainilor mele si din cauza asta a uitat sa scoata sunetele subtiri, le mai are doar pe cele grave. Patul meu impinge vertiginos noptiera spre usa aruncand o privire laptopului ce-mi cucereste falnic de fiecare data noptile prin melodii ascultate obsesiv pe repeat. Patul meu e doar patul meu pentru ca este de o persoana si jumatate iar jumatatea nu este destul de incapatoare pentru un intreg. Patul meu imi stie toate pijamalele si toate culorile unghiilor, imi cunoaste radacina firului de par si imi astupa fiecare por deschis. Patul meu e imprumutat pentru ca nu aveam unul al meu si l-am denumit asa printr-un simt al proprietatii golit. Buna dimineata, acum plec din patul meu.
Posta de moi non plus la 11:37 AM 17 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Friday, October 05, 2007
Our time is running out....forever
Grabeste-te!
Mareste pasul.
Treci fulgerator pe langa un batran ce se tine de gard cu o mana in timp ce cu cealalta impinge ofuscat cu un baston cimentul ce il trage de sireturi numai pentru a-i obstructiona calea de acces catre nicaieri.
Treci pe langa o batrana ce trage un carut plin de muncile sisifice adunate intr-o viata de om alaturi de muraturile pentru iarna.
Treci pe langa un atelier auto in care toti bubuie de testosteroni iar daca porti din greseala in ziua aia o fusta atmosfera devine incendiara.
Treci pe strada unde mirosul emanat de tevile de esapament se amesteca cu cel sudoripar al trecatorilor iar muzica "pentru oricine" iti zgarie urechile generand un confort soro-cu-scrisul-cu-creta-pe-tabla.
Treci cat poti de repede pe langa alti 5 oameni care se uita in pamant cautandu-si firul vietii si nu pe cer pentru a-si gasi visele.
Treci, treci, nu ramai, statul ucide, pierzi zile, pierzi ani, poti sta pentru totdeauna pe drumuri, poti rezista pentru totdeauna trecand pe langa oameni, te adaptezi conditiilor de drum, supravietuiesti.
Poti, dar vrei? Mai ai timp?
Posta de moi non plus la 2:49 PM 4 comint
Labiluri de'ale vietii
Wednesday, October 03, 2007
Uniforme de serviciu
Acum sunt o stana (sau strana) pe un scaun rotativ dar nu EL e culpabilul si totusi mi se roteste capul in mod constant desi perioada creste. Vad ferestrele pe tavan, inima o simt in picioare (si nu, nu trece seful pe aici), mainile au degetele pe pauza intr-o pozitie ciudata de fiara salbatica gata de atac care insa refuza sa alerge printre taste, corpul e suspendat intre sus si jos desi creierul nu mai distinge diferenta. Apar noi elemente in jocul asta de-a soarecele si pisica: la table, tabelele, taburile, relatiile intre ele, nu sunt ale mele, reneg, tip in gand, plang in mine, peretii ma ucid. Ma grabesc apoi cu un card de acces atarnat de gat ca o piatra sa ma sinucid in exterior si ma arunc bucuroasa in praful strazii lasand in urma praful monitorului, doar pentru o seara. Ratez.
..................
You may shut down your computer.
Posta de moi non plus la 8:14 PM 3 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Monday, October 01, 2007
Liniste
Taci..sau sa vorbim doar despre pietre
Sau despre frunzele ce cad
S-aud doar golul din perete
Si sa ma uit la holul alb.
Iar taci, cum ai tacut mereu
Uitand de dorul ce ma seaca
Si iar ma lasi sa spun doar eu
Si sa te-ating asa, in treacat.
Visez copii cu par balai
Si strazi ce duc in alta lume
Nu te mai caut, dar stiai
Caci totu-i scris acum in rune.
Posta de moi non plus la 2:02 AM 16 comint
Labiluri poezii ratacite
Saturday, September 29, 2007
Cand trecem pragul convulsiv al unei obsesii
Calci pe cioburi, lupti cu tine, lupti cu altii, respiri, mai tusesti inca o data, mai mori inca o data, revii, reinvii, esti tu, esti altul, te dezbraci, te imbraci, obsesia ramane. Parca nicaieri nu s-a inradacinat mai bine aceasta obsesie majora a lumii ca in mine: muzica. Restul obsesiilor mai micute cresc in jurul acestui nucleu si se agata bubonic de inima,de plamani,de ficat,de..tot. Imi place sa spun: dezvolt mici obsesii, dar le putem controla? In ce punct cele mici cresc, se maturizeaza si raman acolo facand in tine radacinile unui stejar? In ce masura poti afirma: pot sa scap, sa trec acest prag. Dar oare vrea cineva sa scape de muzica? Muzica uneste inimi, muzica desparte oameni, muzica aduce somnul, muzica mentine linia de echilibru intre tine si exterior ziua, la munca, noaptea, in pat, dimineata cand rasare soarele, seara cand rasare luna, dimineata cand nu mai vezi luna, seara cand nu mai vezi soarele. Muzica e obsesia mea, a ta, a tuturor care o pot auzi, de ce sa scap de ea? De ce sa o trimit pe alt drum si sa ma arunc in alt travaliu fara ea. Obsesiile ajung fortuit in viata mea, dar ea, muzica, nu e accident, ea trebuia sa ma nasca si ciclic vorbind, o sa fie cu mine si cand o sa mor iar testamentul mi-l voi scrie pe note.
Posta de moi non plus la 1:14 PM 6 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Thursday, September 27, 2007
The end
Am asortat interiorul cu exteriorul, l-am facut rosu si negru, arata mai altfel decat alb si negru. Omul care tunde iarba si-a luat munca in primire si tot ce creste buruiana se transforma in floare iar gazonul nu se mai usuca. Totul e frumos cand se termina...frumos, frumos, frumos. Noapte buna Raluca, acum dormi.
Posta de moi non plus la 6:38 PM 4 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Monday, September 24, 2007
Introspectie intr-un un wc public
E ud pe jos, de la mopul femeii de serviciu sau de la urma picioarelor indelung scaldate prin balti straine. Tot pe jos, o picatura dintr-o lacrima se zbate sa se departajeze lichiditatilor publice si parcurgand drumul invers, incepe sa curga dintr-un ochi obosit de atata privit in alt ochi neinteles. Mai sus, o umbra isi tine capul in maini de teama ca jetul de apa sa nu o trezeasca si sa-si uite ratacirea. Acum si-a mutat ochii la spate sa poata vorbii peretelui spate in spate. Cand sta cu spatele vorbeste mai bine, vorbeste mai mult, vorbeste mai concentrat. Cand sta jos are un echilibru mai bun, nu ii fuge pamantul de sub picioare, nu fuge, nu cade. Si apoi, asa, in liniste, umbra sta in camera aia de wc printre mirosuri si vome, linistita, nearsa de soare si nebatuta de vant, dar cine o vede? E doar o umbra..
Si iar...
Ea alearga.
Ea tipa.
Ea sare.
Cine e ea?
Posta de moi non plus la 2:41 PM 45 comint
Labiluri chin
It's a lovely day for...
Cascadez emotii.
De la inima le trimit la creier, el poate are un filtru mai bun.
Radioul imi fredoneaza in masina "It's a lovely day,A strange cascade".
Pedala de acceleratie se autosesizeaza ca mai e putin si rasare soarele si apasata, se indreapta spre casa.
Luna ma urmareste curioasa sa vada de ce o pata mica si rosie se agita atat de mult. Amortita dupa o noapte de gesticulari, mana se odihneste pe schimbator, uitand sa ii redea utilitatea.
"And i've been searching, searching for.." liniste. Nu mai aud respiratia grea ci doar greierii in noapte cum sar pe langa masina si imi canta toamna pana acasa.
It's a lovely day,
Nothïng else to say,
It's a lovely day for love
Posta de moi non plus la 12:46 AM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Thursday, September 20, 2007
Regina peste gandacii de negru
Stop cadru: ea,regina, cu spatele, vorbeste despre muste pictate si vaci cu aripi in culori bizare, despre livada unui taran care a fost invadata de creaturi negre si in trend cu ultimile frizuri, arata un pistol rosu asezat in plan numai pentru a-i stirbii importanta si poc...trena calcata, se rasuceste brusc, el, gandacul de negru a invadat salonul. Zambeste (nu poti sa vezi daca are mustata sau nu), zambeste iar, gandaceii misuna in jur, negru, negru, negru.
Pauza de tigara: regina citeste ceva dezinteresata, luminile incep sa se stinga, negrul devine si mai negru, ceva vorbe, ceva imagini, ceva priviri, iar nimic in fapt.
Reluare: ea,regina, cu spatele, vorbeste despre..ce mai conteaza, dubla a fost stricata...IAR. Acum se stramba, rade, da din picioare, condurul de sticla il tine la purtator sa nu il piarda, pleaca.
Mai departe, mai departe, mai departe (asta in loc de FWD), sau mai departe cu istoric (asta in loc de FWD with history) si ce sa vezi: lumina. Lumina in intuneric, deschidere de ochi, muta calul la M16, urca repede, vorbeste, intreaba, verbe, verb, verbe, rupturi de oase, a omorat gandacul, dar tot regina a ramas.
Posta de moi non plus la 10:52 PM 48 comint
Labiluri strambaturi
Wednesday, September 19, 2007
Povestea fetitei mofturoase
A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost o pasare maiastra care... nu nu,sterg, asa nu imi place. A fost un baiat "du ville"...nici asa nu ma convinge,hmmm..o meduza, un peste? Nu, nu, apoi o dau in metamorfoze si/sau personificari si nu am chef nici de asa ceva. Dar toate basmele incep cu a fost odata.. Da, iar tu spui ne mai vedem odata.
Tai, sterg, rup pagina, nu pot sa scriu, asa ceva nu se scrie, ADN-uri incrucisate la mine in cap, tu razand, tu vorbind, tu undeva, unde? Nu vreau, ba vreau, am obosit, nu de fapt nu am obosit, te-am obosit, linie,linie, punct,linie, punct, aaa de fapt nimic.
Extrag modulul si explicitez: pe ramura asta, daca X>0 iese cu plus, daca X=0, iese 0 si daca X<0 iese cu semn schimbat. Da da,imi place cu semn schimbat. Ma explic numai cui vreau desi nici eu nu explic tot, restul este inexplicabil, neaerisit, nesemnificativ, restul ti-l dau daca imi oferi prea mult.
Nota simpla: M-am razgandit iar, mai bine e fara sens si directie, plutesc in eter.
Posta de moi non plus la 6:17 PM 4 comint
Labiluri dau-din-picioare
Nu mai vreau nume de scena sau Nume de teatru dezafectat
Placere auditiva,oh tu zeitate a trompei mele de pe dreapta, caci pe stanga dorm acum si visez frumos (vezi,am acoperit-o, nu mai cade gunoi in ea), da da TU, TE strig...strig la tine si iti zic: numele asta teatral nu te mai prinde,unul e unul si e prea multi uneori asa ca stop! Banda melodiei nu mai stie portugheza, engleza, spaniola, franceza si deci nu stie sa mai traduca toate trairile furate la un "coup de fil" sau un "coup de foudre".
Sa recapitulam:
-ai furat, desi am dat iar la inchisoare eu stau,nu tu.
-faci monstrii din hartie si ii inscrii in aviatie sa zboare catre mine in visele cele mai ascunse
-am furat, desi nu aveam ce pentru ca esti gol de simplitate iar greutatea gandirii tale imi taie impamantarea
Acum vezi de ce nu mai esti placere,de ce nu mai esti zeu, de ce nu mai ai nume teatral. Esti doar un actor pensionat de stat care nu a apucat sa isi fac pensia privata pentru ca era prea prins de costumul asortat cu inima ta. Ea te tine pe loc,bate-o sau uit-o.
Posta de moi non plus la 1:08 AM 6 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Monday, September 17, 2007
Mesaj nou
12:00 "Mesaj nou, il cititi acum sau mai tarziu"
Care e diferenta? Acum sunt curioasa dar mai tarziu sunt si mai curioasa, in timp nevoia de a afla creste exponential, timpul ucide rabdarea, timpul nu vindeca, urasc timpul. Ma urc in varful dealului sa vad mai bine ce scrie sau pentru un semnal mai bun, dar cad..pe ganduri. Ma tin bine...pentru varsta mea, ma tin de o liana si se rupe, dar rapa nu e atat de adanca, doar ca ajunsa la fundul ei, mai sap cu mainile sa cred ca mai am unde sa ma prabusesc. Pacat. Am pacatuit cand mi-am rupt primul meu fir alb si l-am ascuns sub perna sa vina vreo zana sa mi-l schimbe. La fel am facut si cu poza cu tine, numai ca zanele nu mai sunt, le-a furat alta fata sa isi indeplineasca visele. Eu am ramas cu rama neagra pe masuta rosie sa imi pazeasca goliciunea. Noapte buna sarbatorito, sa ti se indeplineasca dorintele!"
Posta de moi non plus la 12:22 AM 15 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Sunday, September 16, 2007
Un singur timp
Te imbratisez tristete caci te accept
Stiu ca inca odata ma vei strange de mana
O zi, o saptamana.
Acum cunosc un singur timp, al asteptarii
Te astept sa treci si in trecerea ta sa ma stingi treptat.
Dupa o zi, dupa o saptamana.
Si cand te voi regasi predecesor al astui timp
Te voi imbratisa de bun venit si voi uita de resturi
Intr-o zi, intr-o saptamana.
Posta de moi non plus la 5:49 AM 8 comint
Labiluri chin, poezii ratacite
Saturday, September 15, 2007
Fara
Mi-am adunat zilele si noptile dintre cutii si am inceput sa le pun in ordine inversa in brate. Mana se misca din ce in ce mai greu plumbuita parca de praful adunat fir cu fir, an cu an, uitare cu uitare. Langa mine mama ma privea mirata.
"Imi place de tine cum esti acum!"
"Cum sunt mama?"
"Nu stiu,altfel"
"Altfel cum?"
"Altfel decat data trecuta"
Mama..pe ea o strigam cand ma durea burta, cand cadeam si imi juleam genunchii si imi muscam buzele sa nu o strig fiind constienta ca mii de ochi ma privesc si asteapta sa imi vada slabiciunea. Acum, departe, nu o mai strig pe ea, ma strig pe mine, dar de data asta nu imi mai raspunde nimeni. M-am intors spre mine si m-am privit cu ochii fetitei ce visase odata o poveste si o pastrase pentru ea printre zecile de servetele din colectia ei, printre semnele de carte cartonate,crosetate sau decupate din carti, toate stranse cu grija intr-o lume neatinsa de lumea distrugatoare a unui oras de piatra. M-am mai privit putin in oglinda ascunsa de usa dulapului cat sa vad cum ma ingalbeneam, cum pielea imi devenea subtire si in loc sa se vada vena cu vena, se vedea osul. M-am crescut o persoana numai din piele si os caci carnea mi-am vandut-o prea ieftin unui plaies de suflete, care pazea atatea, dar ii lipsea o forma.
"Dar ce cauti?"
"Caietul cu desene, dar nu-i gasesc decat urmele. Il simt, e atat de aproape."
Cineva se joaca cu mine. Foc. Apa. Fete. Baieti. Un, doi trei la perete stai. Am stat, m-a executat iar acum sunt o alta eu sau poate aceeasi. Fetita mea mica, unde esti? Au ramas doar coditele impletite si bretonul, iar de fiecare data cand sunt aici ma aplec si rascolesc sartarele sa gasesc bucati din tine.
"Nu te culci? O sa fii obosita maine."
"Nu. Inca mai caut!"
Vreau sa mai stiu cum arati pentru ca am uitat. Coperta nu imi ajunge, vreau sa iti simt paginile cu buricele degetelor tocite de melodiile ce ti le-am cantat. Timpul trece, desi nu ma mai uit la ceas, nu l-am mai vazut de atunci, de cand era atarnat pe perete,dar trece in alti timpi, mai repede si mi-e teama ca apoi uit, desi nu vreau sa te uit.................
S t i u, s u b p a t n u m -a m u i t a t.
Posta de moi non plus la 12:37 AM 6 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Wednesday, September 12, 2007
Mostenirea
Am primit mai mult decat o foarfeca, creion si hartie. Am primit mai mult decat o voce, ochi si un nas. Cand m-am nascut, m-am primit pe mine si de atunci tot cresc in fiecare an cu cate 12 luni, desi mai pierd la un ciclu de patru cate o zi si nu o gasesc pe nicaieri, desi ma mai pierd printre oamenii harpon si ma regasesc printre oamenii linguri.
This is a film about a man and a fish
This is a film about dramatic relationship between man and fish
The man stands between life and death
The man thinks
The horse thinks
The sheep thinks
The cow thinks
The dog thinks
The fish doesn't think
The fish is mute, expressionless
The fish doesn't think because the fish knows everything
The fish knows everything
Posta de moi non plus la 3:00 AM 11 comint
Labiluri dau-din-picioare
Sunday, September 09, 2007
Calatorie printre suflete
Deasupra norilor am vazut apusul unui soare omorat de mana unui copil.
Deasupra norilor ti-am vzut imaginea creata de mine cum se disipa si devine nor.
Printre nori urechile aud doar sunetele din interior iar vocea ta dispare.
Printre nori buzele mi le simt moi si pufoase, dar fug de langa mine neascultatoare si zboara sa iti sarute sufletul.
Sub nori e locul meu.
Sub nori te voi regasi doar in imaginile din intuneric si iti voi auzi glasul doar in melodiile in surdina,vei vorbi cu mine doar scriind si imi vei tremura inima doar suspinand.
Zgomot.
Pamant.Apa.Tu.Eu.Ploaie.
Pamant cubic. Apa dureroasa. Tu stereotip. Eu defragmentata. Ploaie mucegaita.
Liniste.
Norii au disparut, si-au lasat doar umbrele pe un cer atat de departe acum. Tu nu mai esti nor,eu nu mai sunt ploaie. Metamorfoza s-a incheiat si a ramas vie doar in amintiri vagi ale unui surplus de piele si deficit de suflet. Tu,faptura pietrificata, ce nu mai esti nici papusar, nici regizor, nici pictor, ramai pe soclul tau departe de norii mei, ramai si primeste porumbeii ce inca se aseaza obositi pe umarul tau, vei visa caldura lor, dar nu vei mai avea carne sa o simti. Iar cand vei privi in sus, vei vedea corbii.
Acum simti ce simt si eu?
Shht..acum zbor..
-------------------------------------
Later edit, desi fracturez textul, desi rup cercul, desi calc stramb si imi rup gatul, eu sunt omul cu dalta si gravez in piatra intr-o zi senina, fara nori.
Posta de moi non plus la 4:44 PM 24 comint
Labiluri Paris
Monday, September 03, 2007
O casa pentru mine
"Pitoresc!" - exclam si apoi repet cuvinte la superlativ si ma joc doar cu un creion si cu o lentila. Desene abstracte imi inunda mintea iar unul reuseste sa imi coordoneze mana usor pe hartie schitand ezoteric in umbre si lumini.
"Banca!" - asta este casa mea in care imi asez acum sufletul cu grija, departe de toxicitatea orasului ce l-am lasat in urma. O alta banca in spatele meu, orientata cu fata la soare, imi asteapta fruntea sa se uneasca cu inversul privelistii. Acum vad copacii cu coroana in jos si radacinile spre un cer gri, acum vad oamenii cum merg cu capul si gesticuleaza cu picioarele.
"Paris, te iubesc!"..iti iubesc strazile mici si ascunse piperate cu oameni atat de diferiti pe fetele carora vezi o lume intreaga, cu cafenele tale pline de arome de scortisoara si gust imaginar de madeleine post-proustiene, cu parcurile cu asfalt cauciucat atat de usor de calcat de picioarele obosite ale calatorului din mine, cu luminile tale ce imi vorbesc in limba iubirii si ma atrag magnetic spre cladirile in colturi doar doar ma vor tine legata de ele si ferecata in porti.
"Porumbel!"..asa ma simt aici, intr-un spatiu atemporal, atipic, arhaic, aromatizat de pielea batuta de vant, arsa de soare si scaldata de apele fantanilor. Ma simt inchisa in mine, inchisa in portile mari de la Notre Dame, inchisa in scandurile putrezite ale acestei banci si totusi atat de libera. Am gasit ce cautam. M-am gasit pe mine in mine atunci cand credeam ca mi se terminase mina creionului.
Posta de moi non plus la 11:17 PM 10 comint
Labiluri Paris
Thursday, August 30, 2007
Intoarcerea omului teatru
Da..viata ne surprinde de fiecare data. Te gandesti, am mai vazut piesa asta, stiu cum se termina. Prost. Gandesti prost. Aceeasi piesa e jucata mereu de alti oameni,personaje noi apar cand nu te astepti, legaturile se strang in jurul gatului si te tin in lanturile neputintei si uimirii. Totul e pur intamplator si nimic nu se joaca de doua ori la fel, doar senzatia e recursiva. Apoi te simti mic, ca un copil ce a venit la furat cirese si nu mai poate sa sara gardul inapoi, sa alerge descult pe drum, a ramas doar el si copacul de la care a reusit sa fure ce isi dorea cel mai mult. Gardul se strange, lasand pamantul de sub picioare sa respire suficient cat sa poti sa rotesti sistemul cerebral si sa te gandesti: asa ceva e imposibil, pivotul asta e fals, nu se pot roti toate in jurul aceluiasi copac, sceneta e mai mult decat atat iar finalul nu il cunosti, nu il simti, nu il vrei. Mai poti doar sa inchizi ochii, sa te proiectezi in alte lumi in care oamenii ii desenezi cum vrei tu, vorbele se canta iar melodiile te fac sa taci. Acum esti doar un satelit al tau si te privesti si vezi cum viata te tareste in acelasi teatru dar in care se joaca alt final.
Posta de moi non plus la 6:39 PM 4 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Tuesday, August 21, 2007
Cand corzile de chitara se rup
Imi zgarie urechea sunet cu sunet..Degetele aluneca din ce in ce mai greu ranite de atata apasat. Acordurile se succed incercand sa cladeasca un intro ciopartit, o melodie vine dinspre stanga desi sunt doua si imi repet ca nu mai e nici una. Cifrele se unesc cu liniile si formeaza drumul spre infinit si incerc sa il parcurg cu mainile insangerate, cu ochii injectati si cu picioarele amortite. Bucati din mine se imprastie pe o hartie in 3 parti, una intunecata, una incetosata si una murdara. Care sunt eu? As spune nici una dar stiu ca ma mint de fiecare data ca sunt eu aia, ca am parul lung cand de fapt il am scurt, ca am ochii mari cand de fapt sunt mici, ca vorbesc cand de fapt tac. Acum insa cant, sa acopar sunetul strident ce mi-l scoate inca sufletul dupa atata alergat pe acel drum. Imi adun suflul cald si il pastrez cu grija pe perna. Din el vin visele cu tine, cand ne pastram in poze si ne ranim in melodii.
Posta de moi non plus la 4:07 AM 16 comint
Labiluri chin
Wednesday, August 15, 2007
Liliecii se transforma ziua
Era un copil cu zambetul pe fata, cu parul lung si des in care isi punea lilieci sa se imbrace cu mov. Era un copil dragut ce alerga ziua prin iarba cu ciresi la urechi si simtea soarele cum ii alinta pielea de masline negre si ii lumina ochii cand privea trecatorii. Era un copil bun ce nu facea rau si isi purta inima in mana cand vorbea, alerga pana la tine doar sa iti sopteasca: "buna dimineata!"
1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12 luni
Este un copil cu zambetul in loc de fata, cu parul scurt care sta cu liliecii de vorba noaptea doar pentru a se imbraca in negru. Este un copil ce calca iarba trecand mai departe, ce a mancat toate ciresele si sta noaptea sub luna,captandu-i misterul si culoarea. Este un copil caruia ii e rau si care nu face bine si isi strange inima in palma pulsand si asteptand explozia..de stele..acum doar sta in umbra si asteapta iar, somnul. Raul dinainte de lovirea genelor intre ele e cel mai greu si uita sa isi spuna "noapte buna"..
Posta de moi non plus la 3:21 AM 14 comint
Labiluri chin
Tuesday, August 14, 2007
Ma rasucesc constant(a)
..si nu reusesc sa ajung de la punctul 0 de plecare. Acolo unde eram doar eu si cu mine, acolo unde nu stiam ce e mana, ce e piciorul, acolo unde sensul nu era definit si unde cuvintele nu existau. Acum, peste geam, linia de start se confunda cu linia orizontului dar mana mea amortita nu se poate intinde inapoi,iar inainte, piciorul trage anevoios un corp fara forma. Am buzele stranse in incercarea de a cladi o fata sumbra, dar zambetul e ca o boala: apare iar, apare inconfortabil sa imi intinda pielea obrazului spre urechi. Desi port codite, acum tind spre genul masculin, ma identific cu fiecare om din vis si ma pierd printre realitati.
Ma rasucesc iar revolutionar si cu ochii fixati pe o axa imprumutata privesc umbrele ce danseaza in lumina artificiala, respir aerul artificial din jur si obosesc folosind inteligenta artificiala. Ma opresc un minut si ma uit in oglinda sparta din fundul incaperii ce imi arata ochii fracturati in mii de bucati si vad prin fiecare imprejurul altfel..
Ma rasucesc apoi spre vinul rosu incercand sa ii inghit mirosul, desi nu beau acru, desi nu beau, desi nu e rosu. Eticheta imi spune ceva dar simt ca e altfel, ca lichidul va curge spre pamant nu pe gatul meu, ca va sapa gropi distrugand proprietatile proaspatului latifundier, ca pe acel pamant jilav vei alerga ca un baietandru ce esti rascolind fiecare denivelare sperand ca acolo se ascunde aurul.
Am ametit dupa a mia rotatie completa, iar scaunul nu mai imi suporta greutatea, imi scuipa trupul spre exit. Ma retrag in rosul mesei si negrul ramei de tablou ce imi soptesc venirea de fiecare data.
Posta de moi non plus la 5:39 PM 6 comint
Labiluri cautari onirice
Monday, August 13, 2007
Cantec cu iz de noapte
Imi reciti minunea cu litere negre
Dar nu le mai vad din cauza noptii.
Pribeag mi-e gandul si vrea sa il ajunga din urma pe al tau
Degeaba..nu inteleg minunile care dor in zbor.
Mi-e teama sa te mai visez uneori
Voi simti doar trupul in cadere
Si pasii de dans ce nu ii voi mai recunoaste.
Te vad acum, vartej de aer lovit de piatra
Tu ai sculptat sa stii acest chip
Dar nu in 3,ci in 4 dimensiuni
Si tot nu ai gasit forma perfecta.
Te beau acum, vartej de apa
Si te opresc o clipa in curentii calzi.
Priveste-mi ochii din interior acum, iti zic
Sa nu mai omori copiii din noi
Lasa-i sa se joace in furtuna de nisip
Vor face castelele ca piatra.
Posta de moi non plus la 11:49 AM 2 comint
Labiluri poezii ratacite
Saturday, August 11, 2007
Mnemonicele unei gheise
Uitam, uitam mereu sa ne raspundem cu adevarat...
Un copac daca nu mai are frunze si ramuri cum iti dai seama ca mai e copac?
Starile sunt induse de minte sau de suflet?
Daca stai agatat la 1000 m inaltime si jos stii ca te asteapta asfaltul iar sus nu mai poti urca, ce faci?
Vantul bate pentru tine sau impotriva ta?
De ce avem numai intrebari fara raspuns si ne incapatanam sa gasim raspunsuri? Dam explicatii si croim plasele in care ne lasam trupul sa vegeteze, iar acolo unde nu stim, incercam prin deductii logice sa umplem golurile, iesind doar un puzzle fals,cu 1000 de piese nascute din cele 1000 de ganduri ce le-au generat cele 1000 de atingeri fortate. Dam..daruim apoi aceasta imagine memoriei noastre sa o tina asa cum o credem..asa strangem doar amintiri false generate de senzatii reale...ne vopsim fata cu alb apoi, buzele rosii, cantam, dansam dar inima o tinem pentru noi, e secretul din umbra, e motorul de imagini-puzzle, e copacul din care cad sperantele ca frunzele toamna...
Si singurul lucru pe care il facem e sa ne amintim..
Posta de moi non plus la 11:19 PM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare
Tuesday, August 07, 2007
Ce-ti doresc eu tie ...
..tie o casa cu suflet..tie un suflet pentru acasa..tie un suflet..iar tie, faptura translucida ce ti-ai gasit casa intr-un ochi de apa, tie iti doresc o noua instanta de suflet...tie o fata in oglinda, tie o oglinda necrapata, iar tie om al oglinzilor iti doresc o imagine neoglindita si reala..tie iti doresc muzica literelor, tie iti doresc linistea muzicii, iar tie creatura nocturna ce nu iti gasesti sunetul pasilor cand pleci spre mari intinse, tie iti doresc valurile... pastrez ploaia pentru mine, asa rad eu..
Posta de moi non plus la 3:20 PM 12 comint
Labiluri cautari onirice
Thursday, August 02, 2007
Prin gandul meu
Visele sunt facute din urme de pasi pe covor, fiecare fir indoit te duce spre un alt vis. Aici a stat mana ta stanga langa mana mea dreapta desi in parti diferite. Aici ti-a cazut privirea pe covor in timp ce eu ma uitam la tine si visam ca iti caut ochii. Stii..alerg iar prin vis dar acum am aflat unde pot sa te gasesc, in atingerea buzelor tale pe par, in mangaierea genelor pe obraz, in lumina slaba a strazii...am uitat, dar totul e in gandul meu.
Posta de moi non plus la 1:35 AM 7 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Wednesday, August 01, 2007
Ma pierd..altfel
Posta de moi non plus la 4:05 AM 1 comint
Labiluri cautari onirice
Friday, July 27, 2007
Noaptea tantarii nu se vad
Iar ma intorc cu fata in sus si ma opresc din visul unei nopti de vara impletit cu plictisurile vietii doamnei de Bovary. Ametesc in minte franturi dintr-o viata de curte si o viata de bloc, o viata in care omor si una in care rad. Iti rad in fata si crezi ca te uiti in oglinda nu? Ei bine, inexplicabil acum sunt tu, exact cum am visat. Am doi ochi mai mari cu care vad cu doua capete mai sus desi privesc in jos unde ai ramas. Ciudat vis, se facea ca zbor si incercam sa intru pe geam dar ma loveam de plasa, apoi gaseam un colt stramb prin care numai eu puteam intra dar ma loveam de aer, era anesteziat de la otrava pe care o lasi sa iasa din corp cand dormi. Te-am zarit intr-un colt al patului printre hartii, taiasei toate cartile in Ajun, crezand ca vine Pastele. Dar n-a venit, venise doar aripa ofilita pe care nu o aveam decat in vis si care acum zace si ea pe perna langa un cearsaf cutat de urma pielii tale. M-am dat iar de trei ori peste cap dar nu m-am transformat, am ramas asa, plina de ciupituri mici si rosii, ca niste bube ce stau sa iasa.
-------------
3:33 Film de groaza, se intampla ceva. O entitate verde se coboara asupra patului, imi smulge inima, o inteapa de trei ori de control, crezandu-se controlor. Uita ca e noapte si o lasa langa pat sa se zbata ca o gaina ce urmeaza a fi dansata la nunta. Nimic ciudat, nimic comun. E doar un vis.
-------------
O secunda mai tarziu..inseamna ca tot 3:33 arata computerul de bord.
Mi-am amintit ca acum pot sa scriu numai cu mana stanga in timp ce ritmul il tin din picioare ca un atlet ce alearga spre propria mantuire. E finish line sau dead line?
Posta de moi non plus la 3:33 AM 7 comint
Labiluri dau-din-picioare
Wednesday, July 25, 2007
Dincolo de sticla e tot sticla
Ochiul mi s-a lungit ciudat spre stanga, pentru ca eu nu am stanga, doar tu ai. Nu stiu ce cauta acolo, gasise sticla de fiecare data, oare de ce credea ca acum e altfel? Privea prin sticla si credea ca e mata, dar de fapt mai era un rand pus tot de tine, intre sufletul meu si urma lasata de al tau. S-a ratacit printre culorile aruncate acolo, credea ca doar albul e bun si negrul e rau. S-a inselat. Acum il chem spre dreapta, e mai liniste acolo chiar daca nu vede. Ai spus ca spargi totul, ca intinzi culorile si ca unesti stanga cu dreapta, dar nu ai putut. A ramas asa, rece si distant..
Posta de moi non plus la 8:32 PM 15 comint
Labiluri cautari onirice
Sunday, July 22, 2007
Ascult pescarusii..
..si scriu pe un blog mort, cu mana putrezita de algele marii, cu picioarele albite de nisipul rece si iar ascult pescarusii ce tipa rasaritul soarelui..albul ochiului luceste langa negrul irisului si apoi adoarme, desi inca scriu..as putea sa mor atat de departe? as putea sa mor exilata pe insula lui Ovidiu fara sa mai miros caldura pielii orasului mic ce imita Parisul? oare tu unde esti? dincolo de aripa unui pescarus?...si ascult pescarusii, imi trezesc nervii stomacului..
Posta de moi non plus la 5:29 AM 10 comint
Labiluri cautari onirice
Monday, July 02, 2007
S-a dat drumu la blog - de fapt mutat
Evident ca latura balantei m-a arucat subit spre dreapta, unde pastram sub o caciula ramasitele fostului meu blog. Am rasfoit printre foile lui uscate si m-am decis: viata fara alb-negru, fara negru pe alb cum punctase foarte inteligent un comentator, nu exista. Adio nu exista, blog nu exista, eu nu exist aici. E doar plastic, e doar imagine, e doar "a never ending story". Petele de culoare le pastrez in alta cutie de amintiri etichetata frumos si pusa intr-un loc in care pot sa ajung cu ochii inchisi. Tot din joaca, din plictiseala, din curiozitate, am mai asternut si cateva pareri cotidiene in care imi dau si eu cu presupusul ca tot omul din Tara Romaneasca. Asa ca, o sa fac toata ziua alt+tab intre ele in pauzele de gandire. Va multumesc ca ma cititi.
Later edit:
http://parericotidiene.blogspot.com/
http://cuochiiinchisi.blogspot.com/
Posta de moi non plus la 2:53 PM 20 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Tuesday, June 12, 2007
Post-Reactie
Ma simt obligata sa ma ridic ca pasarea Phoenix din propria cenusa si sa vin cu cateva precizari:
1. E doar o lume fantastica in care imi permit sa aberez si sa folosesc cat mai multe abstractizari in moduri cat mai ciudate, e doar o lume de povesti.
2. Iertati-mi cutezanta de a face public si a va jigni ego-urile si a va intuneca vietile si asa pline de probleme cotidiene.
3. Nu mai reveniti daca nu va place,mai sunt atatea bloguri cu muuulte poze, filmulete de pe youtube si cu intamplari funny intamplate intamplator autorilor care simt nevoia sa impartaseasca aceste experiente si de asemenea bloguri cu pareri despre una si alta si filozofii de viata. Gama e larga, rafturile sunt pline, cumparati sau plecati.
4. Apreciez critica, numai sa fie facuta cu cap si cu argumente, dovediti ca sunteti oameni, nu copii ce arunca cu noroi doar pentru amuzamentul auditoriului.
5. Nu am pretentia sa ma consider o creatoare lirica, nu am pretentia la premii si laude, consider doar ca mai exista civilizatie, chiar si intr-o lume atat de haotica ca virtualul.
6. Cine simte nevoia sa distruga mana sus. As putea sa ridic si eu mana pentru ca sunt om..si e mult mai usor sa distrugi decat sa plamadesti.
7. Ma opresc la numarul 7 pentru ca imi face cu ochiul alta indeletnicire. Va urez vizionare placuta a vietilor voastre si cautati-va voi sensul inainte de a-l cauta pe al meu.
Posta de moi non plus la 10:43 PM 20 comint
Labiluri strambaturi
Saturday, June 09, 2007
Atat
De azi nu mai scriu...Imi iau la revedere, multumesc tuturor ca ati participat la micul meu drum printre cuvinte.
Ma semnez, moi non plus..
Posta de moi non plus la 10:50 PM 45 comint
Labiluri cautari onirice
Friday, June 08, 2007
Sfarsitul materiei in fraze duse
Totul a inceput cu o ploaie de perseide ce isi astepta impactul cu pamantul la coada dupa cap.
Totul s-a terminat cu un bitter ce isi canta amarul in ritmul inimii si isi astepta inceputul ciclic pe malul unui hau.
Intre primul tot si al doilea tot au fost doua stagii, primul tacut si dulce in care se manca ciocolata alba, se asculta ceasul de pe perete cum canta nota fa, se citea cartea despre inventiile eu-rilor si tu-urilor, se escaladau drumuri montane iar in curbe se tragea aer in piept pentru a ascunde raul. Timpul era ciclic-saptamanalo-cognitiv, dar mintea cum trec secundele si ii purta inevitabil mai departe.
Al doilea stagiu a fost cel strigator in scris, galagios in mobil, acuzator in vis. Aici se astepta in umbra si se atacau "eu" pe "tu" si "tu" pe "eu" intr-un razboi al rozelor ofilite in propriul pamant. A fost ca un stagiu militar ce nu isi gasea comandantul iar subalternii incalcau orice regula nescrisa. Timpul era intepator si se prelungea indefinit in stanga cand el trebuia sa mearga in dreapta, asta privind in fata.
Ciudatul era ca cele doua "tot"-uri se numeau altfel, dar vibrau la fel, cele doua "stagii" erau diferite dar traiau la fel.
Inainte de primul tot a fost "pretot"-ul, dar dupa al doilea tot e intregul. Ramane sfarsitul care inca isi cauta locul. Nu si-l gaseste printe acorduri fine de chitara.
Posta de moi non plus la 3:53 AM 4 comint
Labiluri cautari onirice
Thursday, June 07, 2007
Ce se ascunde in spatele unui perete
Scriu noaptea, iar acum e noapte pentru mine, desi nu dorm, desi as vrea sa dorm spre infinit. Am tras cu ochiul pe tavan si vad aceeasi Cassiopeia cu fundul in sus ce se formeaza si din alunitele mele si ma ameninta ca eu, Andromeda-cea-avortata-in-mare tot asteptand mana calda a lui Perseus, voi avea o soarta damnata. Si rad, cu ras de copil, si plang, cu plans de copil, si cant...si cant..cant fara voce, cant fara poze, cant fara mine. Apoi demistific peretele din fata mea si ii vad florile, desi albul mat ma lasa sa cred ca nimic nu trece de zid. As vrea sa pasesc in gradina ce se ascunde in spatele zidului unde se vorbeste ezoteric si se traieste eteric si unde oricine este un zeu puternic. As vrea sa trec totusi si in ne-fiinta doar pentru a simti cu adevarat fiinta si sa imi pastrez zambetul infantil pe buzele rosii de atata atins. As vrea sa dorm iar sa nu mai simt mirosul de carne batuta si coastele rupte de presiunea valurilor. Dar ma trezesc in fata zidului, oare o sa ma lovesc iar de el?
Posta de moi non plus la 1:23 PM 5 comint
Labiluri cautari onirice
Wednesday, June 06, 2007
Somn in leagan de tei sfaramat
Las aerul..las aerul greu in urma..si respir picaturile de ploaie ce inoata in florile de tei..Imi rotesc ochii prin spatiul limitat de beton dar nu mai vad altceva decat fereastra..E deschisa larg si ma primeste in bratele-i materne sa ma legene in ritm alternativ si sa ma priveasca privind..Ma uit in directia gandurilor mele si vad forme conturandu-se, vad ochi ce au primit cerul in bratele lor, vad linistea.. Imi primesc somnul meritat si adorm cu inima batand puternic de la alergatul prin padurile de tei..
Posta de moi non plus la 1:42 AM 4 comint
Labiluri cautari onirice
Saturday, June 02, 2007
Lucruri de imprumut
"Cand plec ma imprumut pentru o perioada scurta gandurilor tale. Te las sa ma folosesti stiind ca intr-o zi ma vei inapoia mie si vei vrea sa faci alt imprumut. Creditez oamenii..este meseria mea de suflet"..asa se gandea in timp ce mergea pe autostrada gonind nebuneste spre o piatra fixa si mai erau 10 kilometrii pana dupa-amiaza. O chema Alina, desi Alina era doar numele pe care il dadea cand nu stia ce sa raspunda la intrebarea "Cum te cheama?"..Stia cum il cheama pe el, desi uitase, iar cand accelera credea ca ajunge din urma rotile ratacite pe drum care se desprinsesera din masina lui la ultima curba.
Drumul era drept dar parea inclinat din cauza ochilor ei oblici si linia de orizont se vedea si mai mica datorita miopiei. Nu purta ochelarii, o limitau si spera ca intr-o zi va orbi si nu va mai vedea mizeria de pe asfalt. A inceput brusc sa iti tipe gandurile desi nu o auzea nimeni pentru ca avea termopane de masina iar muzica ii spunea sa taca caci gandurile ucid. Atunci a deschis aerul sa isi fluture pletele blond-noroi printre firicelele de praf ce se incercuiau unele pe altele in spatiul inchis.
Jucaria pe care o intentiona sa o agate de oglinga se legana haotic intre tample reprosandu-i ca a ignorat-o in ultimul timp si perioada de imprumut marindu-se, costa. Dar stia ca doar ea da lucruri si ii radea in nas. Nimic nu o costa, ea doar pierde. A pierdut harta, dar stie ca trebuie sa o ia la stanga, acolo e piatra fixa. Se alina in timp ce isi canta.
"Cand ajung ma imprumut mie de data asta pentru totdeauna"
Posta de moi non plus la 1:20 PM 21 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Partitura scrisa de maini frante
Isi canta tacerea in arcus de vioara rece si nimic nu parea a-i agita lacrimile stranse in causul ochiului. Gandul cascada spre alte emisfere si incearca sa lipeasca imaginile unui film proaspat vizionat dar care mai rula in cine stie cate alte sali. Ce intelegea el? Cine stie..cine stie..nici el nu stie..ar fi vrut sa gaseasca gaura in care sa isi sopteasca secretul si apoi sa o acopere cu noroi, ar fi vrut sa fie asa, sa plece si sa uite.. Ar fi vrut ca liniile caietului in care isi nota amintirile sa nu ii mai fractioneze mintea si sa lase o pagina alba intre capitole...Ar fi vrut ca bubele ce ii cresteau pe suflet sa se absoarba in el si sa nu mai se sparga in oameni contaminandu-i cu invaliditatea lui..Ar fi vrut..ar fi vrut..ar fi vrut sa nu cunoasca, doar sa creada, sa creada cu credinta unui orb in culoare, cu credinta unui surd in vioara........................................................... STOP! Allegro. Traieste! Liber! Nimic nu doare! Nimicul nu doare! E fericit, stie iar, simte iar! Nu mai vrea ce vroia! Vrea! Cunoaste! REPLAY
Posta de moi non plus la 8:09 PM 8 comint
Labiluri de'ale vietii
Tuesday, May 29, 2007
E bal mascat la mine in batatura
*Nimic(ul) nu se compara cu zgaitul ochilor pe pereti, mai ales cand albul lor inselator te indeamna sa faci proiectii de lasere pentru preludiul unei nopti de dans. Ma tin batoasa si refuz sa las picioarele sa alerge pe covorul rulant si sa se creada metafore, prea mult tupeu din partea bucatilor de carne rontaite zilnic de cate un pantof asortat. Ah si sunt atat de fericita cand imi vad neuronii in hora, iubindu-se ca fratii, invitandu-se burghezeste la cate un vals ce profaneaza pana si cel mai neprofan gand. Iar la capat de noapte, pe cate un soclu continental, se aseaza mandra cate o amintire ierarhizata poate doar de nasul meu fin de cunoscatoare de iluzii.
**Maestrul de ceremonii se aseaza semet pe LUNA si spune: "MAI ramaneti, sunteti invitati pana la FINAL". Monstruleti mov si bulbucati se desprind din colturile camerei si se cuibaresc la mine in san, crezand ca e cald. Sarmanii, nu stiau cat de rece e acolo, acum sunt morti, fara sa apuce sa devina purpurii si sa le vada cineva adevarata culoare. Ar fi trebuit sa se imbrace toti in negru, doar e petrecere.
***Apar in final si Printul si Printesa trambitati din spate de un paj sfrijit ce si-a scuipat amigdalele incercand sa sufle in instrumentul spart. Ultimul dans inainte de zori...dar vai, ce pacat..pantoful cade pe langa pat si se pierde pentru totdeauna. Inchid cartea, inchid ochii, sunt doar o egoista romantica deghizata in mine.
****Si n-au trait fericiti pana la adanci batraneti
Posta de moi non plus la 3:34 AM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare
Monday, May 28, 2007
Dimineata am doar intrebari scurte
Am incercat sa deschid ochii. Erau striviti, poate de soare, poate de tine. Trebuia sa ma trezesc cand mi-ai zis, dar nu te-am auzit, iar acum cand mi s-a terminat visul vreau sa vad: "Am scris ceva"..a citit cineva..oare cine trebuie? Aminteste-ti! De ce?
Iar am visat ca mor si muream frumos..Mad world, mad world de ce imi spui ca astea sunt cele mai bune visuri? Mortile repetate inseamna viata? Mi-e somn iar si imi simt pieptul strivit de numele tau. Acum am deschis ochii. Aud scartait de roti, poate e carutul in care ma leganam, poate e doar scrasnitul matinal al dintilor, poate e..
Rasa silnica ma asteapta cu soarele ei cu dinti iar eu nu pot sa ma opun. Imi vine greu sa ma demagnetizez patului si sa simt cu talpa asfaltul imbibat in urina spalata cu clor. Urasc diminetile lungi pentru ca am timp sa ma trezesc si am timp sa uit. Dimineata nu am nici o expresie...
Mi-am alunecat jumatate de foaie scrisa printre gene:
"E tarziu, e intuneric, e trist
Tu soptesti cuvinte lumesti
In ochi ai sclipiri de ametist
Si vrei sa para ca inca traiesti.
Ma uit in gol la ce soptesti
Vreau sa pot fi ceea ce vrei
Nu te aud desi vorbesti
Si inca cred ca sunt Andrei"
Later Edit: E poezia ta Andrei nu am furat-o
Posta de moi non plus la 6:38 AM 2 comint
Labiluri chin, poezii ratacite, strambaturi
Saturday, May 26, 2007
Ciripit in urechea stanga
De frica sa nu pice din zbor se aseza in urechea lui stanga. Isi stransese cu grija penele magenta si atenta sa nu calce pe ele, isi impinse trupul micut cat mai la dreapta sperand ca va gasi un mod sa iasa pe cealalta parte a trompei atunci cand va pica noaptea. Amestecul spectral al maronului cu verde din ochii ei luminau usor incaperea inchiriata la pret foarte mic. Stia sa cante, iar trilul ei se metamorfoza de fiecare data in vorbe pe care i le spunea doar lui. Isi dorea sa ii vada zambetul linistit atunci cand dormea, dar nu mai putea sa ramana sa ii cante.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
De frica sa nu pice din zbor o lasa sa isi faca spectacolul pana la final. El se obisnuise cu ea si ii platea opereta de fiecare data cu bani falsi, rugandu-se ca semitonul din vocea ei sa nu se supere si sa apuce partitura gresita. O asculta, desi nu o vedea, dar isi picta in minte arcadele incaperii si stia exact unde este si ce canta. I-a marit chiria caci isi dorea sa plece si sa-si ascunda colturile, sa creada ca nu zambeste.
(***)
A zburat iar...
--------------
A surzit iar.....
Posta de moi non plus la 6:49 PM 4 comint
Labiluri cautari onirice
Thursday, May 24, 2007
Joi la ora 2 AM am calcat pe ciocolata
Am simtit toata ziua miros de clor, parca toata lumea iesise in ploaie sa isi spele albiturile. Intre frigul din oase si caldura din sange incercam sa ma adun in formula cotidiana sa ma pot concentra la derularea filmului zilei de azi. Nimic...film mut, surd, orb, oare a existat? Furnicaturile din picioare m-au smuls din lumea intrebarilor retorice si am decis sa schimb pozitia si sa ma plimb un pic printre pereti. Prin gaura asta vad camera lui, prin gaura asta vad zidurile lui, prin gaura asta vad somnul lui. Oare mi l-a furat si pe al meu? Pe un strat de praf fin se odihnea fotografia lui incadrata cu lemn de cires sub un geam vopsit usor in roz. Am luat roza si am pus-o pe perna , apoi portretul. Mi s-a parut ca misca buzele si am spart geamul pentru a auzi cuvintele. Nimic..iar acel nimic...M-am plictisit de mintea mea care vrea sa afle de ce bucatile de carne nu se odinesc desi par inerte. Jos e mocheta. Odinioara era pufoasa, acum e batatorita..cate picioare nu au contribuit sa o aduca in starea asta? Azi e deja joi..si joi am calcat pe ciocolata alba. A cazut si ea din punga, am calcat-o, iar peste ceva timp o sa aud iar ora 2.
Posta de moi non plus la 1:45 AM 10 comint
Labiluri chin, dau-din-picioare
Monday, May 21, 2007
EU, zombie abstract
M-am a-plecat duminica intre zori deasupra unei fantani si mi-am pierdut "mon petit bon ange"..L-am vazut cum isi agita aripioarele sa se ridice si sa se cuibareasca iar in pieptul meu dar mâlul formase niste lanturi groase si urat mirositoare ce-l trageau in noua casa. Empatia pentru el imi agita mainile intr-o incercare de ajutor dar ochii imi radeau in orbite ca niste draci maron ce pariau pe prabusirea in neant. Apoi m-am rasucit pe calcaie si m-am lipit de primul grup de oameni ce isi tarau corpurile ne-in-sufletite spre prima cutie de piatra pictata. Mainile se oprisera din zbor si atarnau inerte paralel cu sira spinarii, dar totul parea curbat sub grija zilei ce se pierdea intr-o noapte neagra. Maracini gri imi zgariau talpa goala a pantofului iar siretul colorat tragea dupa el satra de oameni ce urmau un traseu mereu comun. Un clopot suna a gol si ma cheama la o masa de lapte cu praf ce imi va creste nivelul de autoapreciere. Acum, fumez orasul.
Posta de moi non plus la 9:08 PM 2 comint
Labiluri strambaturi
Friday, May 18, 2007
Geamantanul de vise
Statea in fiecare dimineata la coltul strazii. In spatele lui se desfata parcul, tinandu-i de urat pana cand ultimul trecator isi lasa urma pe covorul de puf albicios curatat uneori doar de ploaie. La prima vedere nu iti dadeai seama ce face cu imensul geamantan din imitatie de piele. Il deschidea cu rasuflarea taiat la prima raza de soare uitandu-se cu grija in jur ca nu cumva un strain sa incerce sa ii fure din priviri arta. Purta un costum cu dungi albe ce se pierdeau pe fondul gri deschis, mostenit parca de la un strabun de rang inalt. In loc de pantofi avea niste ghete militaresti de un bej fumuriu, incercand parca sa arate ca toata forta lui de om statea in picioare si nu in coloana. Nimic nu il facea sa se incadreze in tabloul de oras obosit si indiferent stropit cu oameni vii cu priviri sparte. El, doar el misca universul valizei lui si reusea sa scoata rand pe rand cartile sa le aseze intr-o ordine inteleasa poate doar de vant pe bancuta ce il primea cu lemn proaspat udat de roua. Se mai oprea sa isi aseze cate un fir din barba ce se intindea intr-o alta directie decat cea a suratelor lui. Undeva in adancul ochilor puteai sa gasesti verdele lipsa, undeva in adancul pieptului puteai sa gasesti aerul lipsa. Undeva...el era omul cu valiza si valiza era tot ce stia el ca om.
Posta de moi non plus la 9:46 PM 4 comint
Labiluri cautari onirice
Thursday, May 17, 2007
Rock pentru o pisica alba
De ce nu putea sa doarma? Ii rasunau in cap melodii intr-o limba invata demult prin clasa a 6a. Citise mult in ultimul timp, acum stia de ce totul dureaza prea putin si stia sa doarma doar cat sa poata sa stea treaza. Visele de ziua fumegau undeva in departare, acum se intorsese la visuri. Fugea pe coridoare necunoscute si se ascundea de oamenii mari si rai, se tinea dupa pisici pentru ca ele o duceau spre izbanda. Himeric se zarea un carusel din lemn rosu ce o chema sa ii dea doza de absurd din vis. Nimic nu mai era cum era, iar mirosul de ziar pe care nu il cumpara niciodata ii amintea de un disc de vinil demult agatat pe perete. Privea in jur si inventaria petele de personalitate din camera ei: o stea pe un perete , un glob pe jos, o oglinda pe alt perete, televizorul inchis, praful de pe dulap, cartile din pat, ea in pat. Ea era cea mai mare pata. A incercat sa o scoata, dar se impregnase in camera si refuza sa paraseasca scena.
Nu putea sa doarma...Furase o ora lui Hypnos iar pedeapsta "deusiana" era pendularea intre real si ireal. Citea "Blues pentru o pisica neagra" si simtea altceva. Inca ii rasunau in cap melodiile in ciudata limba slava.
Posta de moi non plus la 3:09 AM 3 comint
Labiluri cautari onirice
Tuesday, May 15, 2007
De ce recitim?
Citim din curiozitate, din nevoie, din dorinta, din placere, din plictiseala, din pasiune, dintr-o multitudine de motive, dar de ce recitim? Pentru asta exista doar un singur raspuns: re-ci-tim din placere. Placerea de a recunoaste pasajele, de a le trai iar sau de a le intelege mai bine, de a savura cuvintele si de a le folosi apoi cu mandrie. Dar ce se intampla daca cuvintele sunt grele, urate, chiar hidoase si tu tot zappuiesti printre ele, recitindu-le si retraindu-le? Asta e cealalta fata a placerii? Placerea bolnava, placerea neagra, placerea ipocrita, placerea de a-ti face rau...si apoi te descoperi masochist, iar recitirea devine cusca in care te inchizi singur intr-un avant de autoflagelare naiva. Si mai apoi realizezi ca ai o legatura de dependenta sau de influenta unidirectionala, deci o pseudo-relatie cu aceste re-cuvinte, iar tu nu vrei asa ceva. Solutia ar trebui sa fie simpla, le stergi, sa nu mai fi tentat sa le re-re-recitesti - asta ca incercare disperata de a stopa reiteratia si a taia bucla infinita in care te complaci. Dar ce faci cu mintea? Pe ea cum o stergi? Poti sa speri ca filmul proiectiei se va termina odata si odata si adevarul invederat o sa te determine sa nu mai re-citesti nici mental. Cred ca asta ar fi totusi finalitatea, caci nimic nu dureaza la nesfarsit. Iar apoi te apuci sa recitesti doar cartile.
Posta de moi non plus la 10:42 PM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare
Monday, May 07, 2007
Zbor
Zbor lin
Clandestin
Pe sub nori
De fiori.
Ceata deasa
Neculeasa
Langa tampla
Se intampla.
Fum des
Neinteles
Langa plaja
Se aseaza.
Drum lung
Nu ajung
Ma opresc
Nu privesc
Inapoi
Suntem goi.
Posta de moi non plus la 6:59 PM 7 comint
Labiluri poezii ratacite
Saturday, May 05, 2007
Cercul
Parca sunt inchisa in cercul asta al meu care incepe cu vreau si se termina cu vreau si sunt incapabila sa trec peste si sa pot sa mai zic altceva.. ceva care ar trebui sa simt si sa stiu ca vreau sa fie spus..as vrea sa zic exact ce este nevoie exact la momentul in care este nevoie...Ma invart in cercul meu gol, dar nu in cerc, ci haotic, pe traiectorii schimbatoare ca vremea..Azi vin, ma duc pana la coltul din stanga si trag cu ochiul pe gaura cercului sa vad ce pot sa vad..e oare lumea patrata in afara lui? De ce imi spui ca am trei dimensiuni iar cercul doar doua? Taci, nu ma cunosti! Acum cresc spre sfera, acum ma rostogolesc, acum ajung..asteapta-ma!
Posta de moi non plus la 12:20 AM 6 comint
Labiluri cautari onirice, chin
Wednesday, May 02, 2007
Fetita din vis
Avea 5 ani si avea cea mai frumoasa rochita alba cu buline albastre. Ii placea sa se invarta si sa ii arate bunicii ei noile miscari gratioase ce le invatase la ora de balet. Preferatul ei era cosuletul, pentru ca atunci isi inchipuia ca este acoperita de flori de camp si ca toata lumea o sa o admire. Dupa ce o lua de la balet, bunica o ducea la magazinul de bibelouri. Erau prieteni buni, ea si papusile din portelan. Gasea fiecarui catelus o pereche, chiar daca era o pisica, gasea fiecarui pescar o balerina iar apoi ii aranja intr-o ordine stiuta numai de ea. O durea tare cand mai venea cineva si ii cumpara. Pe straini mai ales nu ii suporta, ei cumparau cele mai multe "amintiri" si pentru asta le dadea peste nas pentru ca ea stie sa numere pana la 12 in engleza si era foarte mandra ca stia mai multe decat se asteptau ei.
***
Avea 15 ani si avea cea mai mare medie din clasa. Era tare mandra de ea cand se intorcea cu coronita la sfarsitul fiecarui an. Se simtea ca o printesa din una din povestile nemuritoare pe care le citea pe furis noaptea pentru ca mama ei nu o lasa sa isi strice ochii. Atunci se batea cu oricine ii fura o carte, o papusa, o sarutare. Nu suporta ca nici un baiat sa o tachineze: "tu nu poti face asta". Si putea, putea sa joace fotbal, sa se catere pe garaje, sa arunce cu pietre dupa catei. Era mandra ca putea sa faca ce ei nu credeau ca ea poate.
***
Avea 25 de ani si avea banii ei. Plecase din casa parinteasca si isi croia drumul spre telul ei. Era tare mandra de ea ca acum isi putea cumpara bibelourile ei, cartile ei, rochitele ei. Acum ii suporta pe straini iar cu baietii nu se mai duela. Acum nu mai era nimic de spus, era doar fetita de 5 ani cu 20 de griji in plus. Ii placea sa se invarta..
Posta de moi non plus la 10:02 PM 5 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, cautari onirice
Sunday, April 29, 2007
Zambetul
Zambea tot timpul..stia cum se face. Isi ridica jucaus colturile gurii prelungite de buzele pline, apoi isi dezvelea cu timiditatea unei virgine toti dintii si zambea..zambea frumos. Stia ca este arma care dezarmeaza si stia sa se foloseasca de asta. Era favorita profesorilor chiar daca nu era tot timpul cea mai buna din clasa, era favorita vecinilor, chiar daca nu era tot timpul cea mai cuminte, era favorita parintilor chiar daca nu era cea mai harnica dintre copii. Acum deja se obisnuise sa zambeasca, vanzatorului din coltul strazii, cersetorului de pe marginea drumului, chiar si celui care a calcat-o din greseala pe pantofii ei noi la care tinea in mod egoist mai mult decat tinea la propria mama. Trecea prin viata cu nonsalanta unui copil ce crede ca i se cuvine totul doar pentru ca stie sa zambeasca bine, cu toate ca zambetul ei se transformase in plastic si era doar o poza..zambea inertial. Asa ca intr-o zi s-a hotarat ca nu mai vrea sa zambeasca, s-a hotarat sa fie rea si ursuza, ca o batranica ce sta la poarta casei si sparge seminte si ii repede pe trecatori doar pentru ca sunt tineri. Si-a prins buzele cu o clema, si-a tras colturile gurii in jos si si-a incruntat ochii micuti care incepusera sa semene cu o linie neagra trasata grabit de un pictor cu pensula lui stufoasa. Vroia sa uite ca a zambit vreodata sa nu i se faca dor, vroia sa ii ceara doar ce ii trebuia vanzatorului din coltul strazii, sa ignore cersetorul de pe marginea drumului, sa il pocneasca pe cel care a calcat-o din greseala pe pantofi. Ascunsese zambetul de toata lumea, chiar si de ea, cu toate ca atunci cand se machia si se uita in oglinda avea tendinta sa isi zambeasca. In alta zi s-a hotarat sa zambeasca doar copiilor pentru ca se regasea in fiecare jucarie aruncata pe jos, in fiecare intrebare "de ce", in fiecare limba scoasa trecatorului curios ce se apleca asupra carutului sa vada fata zambitoare de aproape. In alta zi s-a razgandit si a inceput sa zambeasca fiecarei batrane ce impingea un carut la supermarket si o ruga sa o ajute sa citeasca data la care expira produsul ce urma a fi cumparat. Apoi s-a trezit ca iar zambeste vanzatorului, cersetorului, neatentului...si a realizat: zambetul se nascuse odata cu ea si va muri odata cu ea, va fi acolo, pandind ca o pantera prada si repezindu-se cu viteza spre primul om ce va da ochii cu ea.
Posta de moi non plus la 8:23 AM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, strambaturi
Tuesday, April 24, 2007
Consumator emotional
Rafturi langa strada
Se vinde bun gust,
Orice bucata acelasi pret.
Trecatorul neatent
Cu placuta la gat
Cade in genunchi
A calcat stramb
A dat cu ochii de piata.
Totul e scump
Doar omul e ieftin
Pe cand consumul
Este exponential.
Posta de moi non plus la 6:59 PM 15 comint
Labiluri dau-din-picioare, poezii ratacite, strambaturi
Labirintul
Alerga prin labirint de doua ore. Obosise. Nici nu isi mai amintea cum a ajuns acolo. Stia doar ca vazuse o usa mare,din lemn masiv,ce ii sugerase la inceput teama dar in acelasi timp o atragea ca un magnet. Era incitata de necunoscutul ce i se oferise atat de generos. Simtea ca dincolo de usa este o jungla de imagini si trairi pe care nu le mai gustase pana acum. Stia foarte bine ca pelinul e amar si ca dulceata de trandafiri este atat de dulce incat i se poate face greata,dar s-a aruncat. A apasat pe clanta cu determinarea Ioanei D'Arc ce se sacrifica pe sine in descoperirea valorilor pierdute. Atat mai putea culege din colturile memoriei. De ce nu mai stia drumul? Acum se oprise in fata unui nou coridor ce i se deschidea la picioare in toata splendoarea lui si care se unea cu alte zeci de coridoare ca intr-un manunchi de serpi veninosi. Se simtea prizoniera cararilor ce o inconjurau. Unde sa se duca? Picioarele ii slabisera,tremurau ca doua ramuri in bataia nemiloasa a vantului. Ochii se micsorasera in incercarea disperata de a vedea capatul.Se straduia sa se ajute de maini ferindu-i de lumina inselatoare ce se strecura printre coridoare. Nu mai era stapana nici pe corpul ei,simtea ca mainile si picioarele o apuca in parti diferite, ca se bifurca in mii de bucati de carne ce capata constiinta proprie in dorinta de a ajunge la final. Visa finalul ca un pat de flori odihnitor in care ea sa isi regaseasca instinctele ca-ntr-o oda a bucuriei. Se lasa usor in genunchi si mergand ca un prunc, mai mult taras, incerca sa ajunga la radacina unui copac ce crescuse parca din neant in fata ei. Il lua in brate si se bucura pentru o clipa de protectia secularului sperand din tot sufletul ca ii va de energie sa ajunga la final. Avea nevoie de somn insa ii era teama..se mai trezeste sa gaseasca finalul? Si oare,exista acel final ce ii aparea obsesiv in minte? Si daca este dupa primul colt? Trebuie sa afle, trebuie sa continuie, labirintul a fost creat sa fie strabatut...Labirintul este viata ei..
Posta de moi non plus la 2:16 AM 4 comint
Labiluri cautari onirice
Monday, April 23, 2007
Ultima vizita
Il stiam din copilarie,era bun prieten cu tata si obisnuia sa ne viziteze in fiecare duminica. Stia tot timpul cum sa atraga copiii de partea lui. Zambetul lui larg si sincer ne hipnotiza mai mult decat fiecare povestioara amuzanta pe care ne-o spunea in timp ce trona pe locul lui de oaspete aflat parca mai sus decat orice scaun din camera de zi. Noi il aplaudam ca intr-un spectacol si ceream parca mai mult si mai mult sa ne vorbeasca despre orice puteam sau nu sa intelegem. Casa era toata a lui de cand intra. Nu era foarte inalt,dar eu il priveam tot timpul ca pe un mare luptator ce isi castiga dreptul de a intra in castel. Purta aceeasi haina cu multe buzunare in care se ascundeau cu maiestrie dulciuri de tot soiul si in care se pierdeau tot timpul manutele noatre curioase scotocind dupa o alta ciocolata. Nu il vazusem niciodata cu camasa,dar avea grija ca fiecare tricou cu care venea sa fie asortat cu pantofii sport de care nu se dezlipea nici cand intra in casa. Nu puteam sa nu ma intreb de ce mama il lasa sa nu se descalte la usa cand pe noi ne certa si ne dadea tot felul de treburi casnice drept pedeapsa daca indrazneam sa pasim pragul fara sa ne conformam regulii ei. De fiecare data, ritualic, isi scotea sapca si o punea cu grija pe cuier,atragandu-ne atentia sa nu ne asezam pe ea. Dar in ziua aia nu fost asa,parca se schimbase ceva,iar tricoul lui negru imi prevestea ca zambetul se va sterge si va lasa in urma golul. Mi-a dat o ciocolata si mi-a zis sa nu ii multumesc,pentru ca vanzatorul din colt ii multumeste, doamna de la banca ii multumeste,clientul ii multumeste,ar mai ramane si groparul sa ii multumeasca. Zambea trist fara stralucire,sperand totusi ca nu va fii tradat de colturile gurii care se arcuiau cu incapatanare in jos. In ziua aia nu a fost nici o gluma, nici o poveste,poate doar explicatia mamei ca aveau de vorbit treburi de oameni mari. Atunci mi-am dorit pentru prima oara sa fiu mare, sa pot sa il intreb de ce nu mai rade cu noi, de ce s-a imbracat in negru si de ce azi e altfel decat ieri. Am asteptat cu infrigurare sa se deschida usa de la sufragerie si sa ii mai zaresc ochii ruginii care se oprisera din valsul lor caracteristic si asteptau parca o alta invitatie la dans. Dar dansul nu a mai inceput, iar el mi-a soptit din varful buzelor ca viitorul meu este in viitor iar acum avem doar prezentul. De atunci nu l-am mai vazut,a ramas in urma rasul lui cristalin ca de copil si o intrebare: de ce Domnule?
Posta de moi non plus la 1:45 AM 5 comint
Labiluri cautari onirice
Thursday, April 19, 2007
Pastel
Nu mai stiau unul de altul de ani de zile...atunci isi strigasera ca doi copii "nu vreau sa te mai vad niciodata!". Fiecare tinea la promisiunea facuta,insa nici unul nu avea curajul sa admita ca nu asta isi doreau de fapt. Lumina deja incepuse sa isi piarda din intensitate iar soarele se ascundea printre frunzele cinate de omizi. Era un sfarsit de zi de toamna ce prevestea timid racoarea noptii. Aleile parcului se goleau pe zi ce trece,drumetii amatori cautand caldura in intimitatea camerelor lor. S-au trezit fata in fata si parca se vazusera abia ieri,nimic nu parea sa le fii remodelat chipul. Ochii lui erau la fel de jucausi iar in lumina "candelabrului de strada" capatasera culoarea cafelei prajite. Incercau sa-i capteze privirea ingustata,insa ea isi ascundea cu grija bucuria ce o simtea si care ii exploda prin fiecare por. Cum de s-au intalnit,atat de scurt a fost "niciodata"? S-a intins sa ii culeaga o frunza galbena din par. Acum avea parul lung,dar o putea recunoaste. Buzele schitau acelasi zambet pe care il visase atatea nopti la rand si care inca ii bantuia peretii camerei. Corpul ei subtire uitase sa contorizeze anii,isi traia zvelt maturitatea si ironiza parca timpul. Ar fi putut sa treaca unul pe langa altul ca doi straini dar ceva i-a oprit. In lumina plapanda a becului erau aceeasi,dar nimic nu mai era la fel. Poate doar sa stea spate in spate cum au mai stat odata,demult,si sa isi vorbeasca. Astfel nimeni nu isi va incalca cuvantul dat....Nu se atinsesera de ani de zile..
Posta de moi non plus la 9:58 PM 4 comint
Labiluri cautari onirice
Friday, April 06, 2007
Gura mea de aer
De fiecare data ma intorc la mare...ca o romantica atinsa de umbra eminesciana ce inca face ronduri statuii de pe malul marii ...ma intorc la mare...ma las impinsa de briza si ciufulita de pescarusi..ma las inghitita de nisip si rasfatata de soare..e gura mea de aer sarat,e palma mea de realitate,e farul meu in mijlocul furtunii...Azi am respirat acelasi aer cu scoicile,azi am tipat cu pescarusii,azi am vorbit cu pestii. Mi-au urat "Bine ai venit" si s-au intrecut in povesti doar doar m-ar tine mai mult langa ei. Dar eu am venit doar sa fur o farama din lumea asta,atat..altceva nu pot sa iau cu mine..
***
Am lasat in schimb: zahar in scrumiera,scoica rupta pe malul de langa cazino,zambet in oglinda de la mine din camera,ciocolata inceputa pe masa..
Posta de moi non plus la 5:48 PM 9 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, cautari onirice
Sunday, April 01, 2007
If we have just met backstage..
**Prefata**
Am inceput prin a sterge 3 drafturi si a face o lipitura. Acest post este deci un melanj de concluzii la care a ajuns mintea mea incercanata,iar daca pe alocuri se gasesc fracturi,sper sa gasesc in final atela lipsa.
***
Exista puncte in care perspectiva ti se schimba si chiar poti vedea capatul drumului. Dar de cele mai multe ori exista puncte moarte in care ramai blocat,peste care nu vrei sa treci si in care nu astepti sa pleci cu ocazia, vrei doar sa le pastrezi inramate si sa le folosesti in noul sistem de coordonate pe care ti-l creezi in speranta ca linia vietii nu se va curba. Si chiar si atunci cand dai de puncte refuzi sa le folosesti,preferi virgula dupa fiecare gand gandit sau negandit,dupa fiecare cuvant rostit sau nerostit(Parte din postul "Ce semne de punctuatie folosim?").
***
Un singur cuvant iti poate inlocui lumea de povesti tesuta cu fir de aur si luminata de privirea-ti naiva. Un singur cuvant iti poate scrie nonhappy end-ul,dar apoi unde se duce? Exista un cimitir al cuvintelor?Mai auzisei cuvantul inainte,ii stiai definitia,dar nu il constientizasei inca. Odata simtit cu toti porii ce faci cu el? Nu va mai avea acelasi efect NICIODATA ,poti foarte bine sa il arunci sau sa il pasezi mai departe ca un joc de-a leapsa. Doar unul vrei sa pastrezi.."daca"..e trigger-ul tuturor gandurilor si noptilor nedormite,e croseta pe care o folosesti pentru a impleti scenarii in cap,e sarpele ce-ti umple stomacul si te face sa te zvarcolesti, e regizorul ce striga "Action!".(Parte din postul: "Unde se duc cuvintele dupa ce sunt folosite?")
***
Dar tu,copil ce folosesti un pumn de semne si o galeata de cuvinte,sa stii ca nu exista spatele scenei pentru ca e la fel de fals ca si scena,doar ca nu mai exista reflectoarele,exista doar umbre,nu mai exista costume,exista doar suflet. Fa ceva pentru tine si pentru un moment nu te mai juca,doar reciteste-ti cartea,poate a doua oara vei intelege. Fa ceva pentru tine si cauta o grebla solida sa nu ti se mai rupa cand construiesti castelul de nisip.Iar dupa ce termini tot ce vrei sa faci pentru tine,mai fa un lucru,dar pentru mine. Stinge lumina si dormi cu mine in brate. (Parte din postul: "Ceva pentru mine..").
**Epilog**
Si totusi,daca ne-am fi intalnit in spatele scenei..
Posta de moi non plus la 3:08 PM 4 comint
Sunday, March 25, 2007
Cand eu m-am intalnit cu EU
Am tras perdeaua pe jumatate de geam si privesc lumea de dupa sticla pe jumatate. Vad jumatate de cer,jumatate de bloc,jumatate de viata. Am doua randuri de geam,dar al doilea imi ascunde cerul in forma de mare albastra,imi ascunde norii in forma de inorogi,imi ascunde soarele in forma de picatura de ploaie,dar totusi imi arata pe cineva..o imagine intunecata si deformata. Da,sunt a doua persoana din camera asta,prima am mai vazut-o si mai devreme in oglinda..i-am zarit jumatate de privire in treacat,seamana cu cea a unei seherezade ce isi spune povesti pentru a trece noaptea. Mi-a soptit ca cele 1001 povesti i s-au terminat si nu stie de unde sa inceapa..ar vrea sa spuna doar titluri,fara continut,fara valuri,fara muzica. Mi-a dat intalnire la coltul patului sa mai vorbim despre balauri si magi,dar i-am spus ca am dat ceasul cu o ora inainte si am uitat de povesti nemuritoare,am uitat de dune de nisip, am uitat de detectivi particulari, am uitat de mine. M-am grabit sa inchid ochii pe jumatate si sa ma ascund dupa al doilea rand de ego ..iar acum nu mai inteleg ce imi zice. Vreau sa aud doar ca nu exista niciodata,nu exista jumatate,nu exista a doua...
Posta de moi non plus la 12:05 AM 4 comint
Labiluri chin, de'ale vietii
M-am trezit..
..azi dimineata pe la 6..cu fata la cearsaf,cu curu in sus,cu degetele in nas si mai stiu eu ce..mi-am luat micul dejun aka unghii roase si pielita rupta si m-am asezat cu nasul in laptop ca doar el e tovarsul meu si el imi incalzeste partea dreapta a patului in noptile geroase de iarna..brr.. si cum spuneam,mi-a ghicit dragutul de laptop ca's fermecatoare, sweet and alea alea..ca's bella (e poliglot ce stiti voi..l-a invatat un prieten pana-meaza), am mai scris doua trei comment-uri, am mai dat join la un grup si am mai citit despre aspirina (cauzeaza defecte la nastere)...si uite asa incepe o zi buna,cu netu la capu' patului si cu buzz-urile in ureche..ca deh,la munca nu mai am decat un amarat de mail care ajunge pe serverul din Franta si apoi in Romania (cursa gratuita cu mancarica onboard)..cel putin laptopul meu sta cumintel in pat si nu vine dupa mine la baie:D..revenind,cum ziua buna se cunoaste de dimineata,pun pariu ca o sa rad azi la munca de sefu meu,de ploaie,de lift,de portar....va las acum sa va beti cafeaua de dimineata eu ma duc sa imi agat lantul cu badge-uri la gat ca doar m'is sclava...pooouuup
Posta de moi non plus la 7:44 AM 5 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Thursday, March 22, 2007
Cum ar fi daca..
- in loc sa iti amorteasca mana,sa iti amorteasca inima
- in loc sa iti trosnesti degetele,sa iti trosnesti inima
- in loc sa iti dai ochii peste cap,sa iti dai peste cap inima
- in loc sa iti musti buzele,sa iti musti inima
- in loc sa iti opresti rasuflarea,sa iti opresti inima
- in loc sa iti impletesti parul,sa iti impletesti inima
Posta de moi non plus la 12:58 AM 0 comint
Labiluri chin
Tuesday, March 20, 2007
Viata este o interminabila repetitie a unui spectacol ce nu va avea loc niciodata
Ce nu se face cu o floare? Ce nu il face pe om?Cum e viata?
Primavara..Haina..Asa.. Capra crapa piatra in patru..A,E,I,O,U.....1,2,3,4....repeti,repeti,repeti
Gongul a sunat sub forma primei luciri de lumina.Acum esti pe scena.Te privesc mii de ochi si asteapta ceva de la tine.O replica buna,un zambet larg,miscare scenica,voce ferma,rotiri ample de brate. E publicul tau,te vrea chiar daca tu nu te mai cunosti,te asculta chiar daca tu nu-ti mai recunosti glasul,te priveste chiar daca tu ai alta haina. In lumina calda a soarelui sau in lumina rece a lunii ei vad orice pas gresit,ei aud orice scandura ce scartie,ei miros orice floare primesti.
Improvizezi pentru ca ai uitat replica atat de mult repetata in fata oglinzii,ratezi intrarea in scena in actul principal al piesei,iti cade sandaua din picior cand dansezi pe o muzica atat de suava incat iti vine sa plangi,chiar daca nu ai de ce sa plangi si iti vine sa razi chiar daca nu ai de ce sa razi.
Privesti speriat in jos,nu cauti ochii straini ce iti analizeaza culoarea ochilor,culoarea parului,culoarea pielii,culoarea buzelor.Tu vezi in alb si negru,tu simti mainile grele pe langa corp,tu iti pierzi vocea prin tunelul nevazut al gatului,tu fixezi privirea intr-un punct imaginat de tine ca fiind reperul piesei.
De ce nu tac privirile?De ce nu se demobilizeaza sunetele?De ce nu adorm miscarile? Robotesti scriptul spre un final nestiut nici macar de scenarist..Dar tu repeti,repeti..poate la urmatoare urcare pe scena nu vei mai avea un monolog de interpretat
Posta de moi non plus la 1:41 AM 0 comint
Labiluri de'ale vietii
Saturday, March 17, 2007
Scurtcircuit de noapte in reteaua neuronala
Ce repede am ajuns....nici nu credeam ca pot sa merg atat de repede. Ma gandeam ca pasii mei sunt prea slabiti sa poata sa parcurga si drumul pana la baie. - Da! - Deschide sunt eu!.. Am intrat in scara cu teama..ce ma asteapta? Ce se va intampla? De ce imi pun atatea intrebari? Mai am putin si voi vedea..Tot drumul ce am facut? De ce nu m-am intrebat? Nu mai am rabdare,as vrea sa nu existe termenul de scari sa ajung brusc si in acelasi timp as vrea sa nu mai ajung sa raman pe prima treapta si sa dorm ca un cersetor fara casa... Ma doare mana,am tinut prea mult usa sa nu se tranteasca,ce mai conteaza,o las libera..sa se inchida daca vrea....sau poate va sta deschisa. Urasc cuvantul sau,cine l-a mai inventat si pe asta?Si in plus i s-a creat si un sinonim! De ce exista doua posibilitati?E un fals liber arbitru,nu mai pot sa aleg..e clar,urc! Mi-am pierdut divinitatea pe undeva pe drum si demonul din mine vrea sa urce,vrea sa imi faca rau! Ma minte ca va fi bine.. Cum e bine,cand e bine,cat e bine,ce e ala bine? ...Ei bine,voi urca! Taci tu minte neadormita nu mai imi diseca simturile! Le vreau asa cum sunt, bolnave si amortite in lipsa curentului electric.
**
A venit curentul!
Posta de moi non plus la 11:03 PM 2 comint
Labiluri chin, dau-din-picioare
Monday, March 12, 2007
Ne reinventam pentru noi sau pentru altii?
Tot auzim: specificul acestei categorii de oameni este...specific tie este..specific mie este.. Dar acest cuvant a fost inventat doar pentru a limita,doar pentru a strange in tolba informatii vazute diferit din diferite unghiuri. Pentru ca dam lucrurilor amprente pe care nu le au si inventam lucruri,oameni,imagini,amintiri nu din dorinta de a minti sau a ne minti, ci pentru ca vrem superlativul,vrem irealul,vrem extraordinarul,vrem sa simtim la maxim. Si pentru ca acesta nu exista in cotidian, il construim din franturi,il coasem cu ata alba,ii lungim tivul doar doar vom afla vesnicul incredibil.
Traim la un nivel de mana a doua, pentru ca nu o putem vedea pe prima, asteptam miracole chiar daca existentialismul din noi se lupta sa dovedeasca morile de vant. Cautam limitele dar doar spunem ca le cautam,pentru ca doar intindem mana si asteptam sa putem atinge linia orizontului. Ne lovim de pietre,ne inconvoiem,tipam,plangem,tare,sau incet,ne distrugem,sau distrugem,dar niciodata nu ne frangem. Ramanem acolo,cu cioturi de cuvinte,cu cioturi de simtiri. Reactionam in maniere absurde doar pentru a ascunde complexe,doar pentru a ascunde ca nu stim sa traim.
Si in final murim. E cel mai real fapt. E cel mai dureros, mai dureros ca viata,pentru ca atunci incetezi.Incetezi sa mai lupti,incetezi sa mai construiesti fantezii,incetezi sa mai atingi vieti. Oare atunci te vezi cum esti cu adevarat?
Posta de moi non plus la 9:15 PM 13 comint
Labiluri strambaturi
Mai citesti?
Scrie cu litere mari,colorate sa le vezi din departare,dar mai citesti? Scrie in orice limba cunosti si cu diacritice,dar mai citesti? Scrie cu spatiu intre randuri asezate frumos ca pe tabla,dar mai citesti? Scrie in cuvinte simple, fara hopuri in exprimare,fara criptari, dar mai citesti? Unde ai pus semnul de carte? Ceasul mai e pe perete? Iti arata timpul? Iti suna muzica in ureche? Mai citesti?
Posta de moi non plus la 7:14 PM 5 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Saturday, March 10, 2007
Mi-am pus label-uri noi
Am redescoperit oul lui Columb aka label-ul,o solutie simpla de vrafuire pentru infinitatea de prostii pe care le debitez constient si/sau inconstient aici. Categorii variate, "la moda", gen strambaturi,dau-din-picioare,chin...si inca mai imi storc creierii(sper sa nu iasa bors) pentru noi termeni nifty,deci cum ziceam o gama larga va asteapta sa click-uti pe blogul meu. Pentru prietenii speciali voi face o sectiune "horror" si una "la munte sau la mare". To be continued...
Posta de moi non plus la 7:54 PM 0 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Thursday, March 08, 2007
Le temps detruit tout
--->Timpul distruge totul..Nu,nu timpul,ci presiunea pe care o exercita asupra ta,ghearele pe care si le infige in creier si tipatul strident din ureche te indeamna sa ucizi,sa distrugi. Faptele tale sunt fals coordonate spre o actiune pe care imediat in momentul urmator o regreti si apoi stai si iti plangi deciziile luate si razi de cele neluate ce slabe au fost.
---->Omoara timpul inseamna de fapt omoara-te pe tine insuti,taie-ti clipele din radacina sa nu mai creasca alt timp. Pierde-l pentru ca stii ca nu il vei mai regasi si vrei sa nu il mai gasesti. Umple-l sau incearca sa faci asta,dar oricum este gol si oricum asa va ramane chiar daca himera temporala iti va aduce zvacniri de fericire.
---->Asteapta sa treaca timpul..poate isi va reveni..FALS..iar FALS..el de fapt nu trece,sta sa fie martorul sadic al chinului existentei tale nesemnificative,el doar se joaca cu gandurile tale adunandu-le in hora invartindu-le pana ametesc si intr-un salt epileptic ti le expulzeaza in afara mintii sub forme diferite si gresite. Timpul loveste in tine,musca din tine,se urca cu picioarele pe tine si ca un Ares isi infige toate armele in tine lasand sangele sa curga in rauri de lacrimi.
---->In timp ...in timp..nu poti spune in timp,vidul nu suporta "in" si timpul nu are limite,nu are forma,nu are culoare. De ce si-l doreste omul atat de mult?Oare pentru ca e un imposibil?Un neatins?Este fructul oprit,este cutia Pandorei..in momentul cand il vei avea se va termina totul,se va pierde totul.
---> Acum inceputul este sfarsit. Iar timpul nu le va rezolva pe toate,pentru ca TU,omule, nu esti decat timp pierdut.
Posta de moi non plus la 9:13 PM 0 comint
Labiluri strambaturi
Saturday, March 03, 2007
Ceva pentru tine
Doar noi doi...Hai sa ne tinem tristetile de mana si sa le punem sa alerge pe strazi pana o sa oboseasca,sa se aseze pe o banca si sa citeasca ce vor sa spuna sufletele noastre...Hai sa ne reintalnim printre cartile scrise de mainile altor oameni tristi care isi cautau sufletele si sa amprentam locul..sa gravam in memorie cand s-a rupt zgarda neputintei si ne-a lasat sa spunem ce vrem...Hai sa ne dezbracam de piele,de sange,de carne si sa lasam forma firava de lumina din noi sa straluceasca si sa creasca sa devina un astru..sa nu mai fim pietre ce cad pe traiectorii bine stabilite,sa cadem in sus..sa vedem ingerii care se ascund dupa lemnul usilor trantite in nas..sa cojim cuvantul de crusta, sa gustam fructul si sa ne imbatam cu aroma lui...sa incercam sa nu mai fim perfecti pentru cei din jur si sa fim noi sa fim pentru noi asa cum ne-am nascut,speriati,tipand la lume,gesticuland haotic doar pentru ca asa simtim..sa topim materialul si sa cautam esenta suprema ce ne va dezvolta simtul olfactiv al mintii si ne va rupe ordinea gandurilor lasandu-le sa zboare libere alaturi de pescarusi..EU vreau,TU vrei?EU simt,TU simti?Ma simti cum sunt dupa privire?Ma simti cum sunt dupa minte?Ma simti cum ma zbat ca un peste in plasa rigida a unui pescar de suflete care si-a aruncat odata sufletul in mare si acum incearca sa il gaseasa si sa il construiasca din bucati?Hai lasa-ma sa urc in barca si sa plutim,nu sa vaslim,sa respiram,nu sa supravietuim respirand.Invata-ma sa inot in marea ta fara sa calc apa,sa ma scufund si sa iti descopar perlele.Arata-mi ca pot sa te tin in brate fara sa te ating, sa te privesc fara sa tin ochii deschisi,sa te miros fara sa te inspir... Invata-ma sa-mi lupt partea analitica si sa cultiv sufletul hranindu-ma cu al tau. Nu mai vreau sa vad cercuri,vreau linii frante, nu mai vreau sa vad patrate,vreau sa vad in forma sufletului tau. Vreau sa fii tu in forma ta pura si reala,nu mixtura de proiectii pe care o arati oamenilor. EU sunt suflet,TU esti suflet. Nu exista harta sa ne gasim,exista doar natura noastra imperceptibila,magnetizanta ce ne indreapta unul spre altul. Hai sa pastram ceva-ul si sa nu il definim..sa il lasam sa fie...
Posta de moi non plus la 6:09 AM 1 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Tuesday, February 27, 2007
Printre cuvinte ratacit cuvantul
Perdele groase lasate peste scena
Aplauze din randul cel dintai
Iar spectatorul plange in arena
Actorul tace stand pe tronul lui.
Cu replica citita dintr-o carte
A vrut sa spuna ce-i cuvantul
Dar spectatorul l-a tinut departe
Si n-a-nteles suspinul.
O scena trista se inchide
Si scaunele-s goale
Postludiul surd,fara cuvinte
Primeste acum doar cale.
Posta de moi non plus la 10:31 PM 1 comint
Labiluri poezii ratacite
Sunday, February 25, 2007
Inger de portelan
In lumea viselor te caut
Si te-atrag in ritm de flaut
Chip casabil ce apari
Langa perna si dispari.
Inger negru din dorinta
Imi ranesti a mea fiinta.
Razi de lutul ce se-nmoaie
Si se scurge in siroaie..
Pe pamant m-arunci usor
Si imi spui sa ma omor.
Dar nici cerul nu-i de mine
Ma pastrezi doar pentru tine.
Posta de moi non plus la 12:32 PM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, chin, poezii ratacite
Saturday, February 24, 2007
Pick me, pick me...jocul continua...
Oamenii aleg..tot timpul aleg..ce sa gandeasca,ce sa simta,ce sa faca,ce sa manance,ce sa bea. Dar cel mai usor si cel mai bine omul stie sa aleaga sa raneasca. Daca poti de ce sa nu o faci,iar in plus daca o faci bine de ce sa nu continui? Egocentrismul nu il lasa sa isi depaseasca limitele iar instinctul de autoconservare il face sa muste din carnea vecinului chiar daca il stie de o viata si stie ca i-ar lipsi privirea lui curioasa de dupa gardul vopsit in verde. Oamenii nu se cunosc si nu isi doresc sa se cunoasca, ei doar creaza tipare care sa ii ajute sa supravietuiasca altor oameni. Omul e un jucator de oameni si un statistician crud care uita sa admire esenta si stie doar sa catalogheze si sa vrafuiasca personalitatile multiple ale unui singur etalon. Isi croiesc uniforme cu ecusoane cat mai inzorzonate in dorinta de a fi alesi team-leaderii unei hoarde de necunoscuti. Asadar, entitate suprema alege-ma pe mine sa ii conduc caci ii voi duce in lumea mea plina de luni amare, rauri involburate si de personaje fantasmogorice. Irealul trage la ireal, custile noastre se rup si se leaga in minte..caci oamenii aleg.
Posta de moi non plus la 10:37 PM 0 comint
Labiluri strambaturi
Friday, February 23, 2007
Come out, come out, wherever you are...
Ma intreb daca nu suferim toti de psitacism. Am ajuns sa mecanizam si cuvintele si expresiile si gandurile si gesturile. Repetam - instinctual aproape - "ok", repetam proverbe, reproducem fraze auzite si care undeva la nivelul subconstientului s-au lipit de membrana creierului si se identifica acum cu gandurile noastre. Cand esti tu si cand esti ceea ce ai auzit/citit? Ai un cuvant nou ce faci cu el? Il asociezi cu unul simplu ca sa il poti retine si sa poti sa il azvarli intr-o conversatie in care toti ochii sa se uite spre tine si toate mintile sa exclame: oaaauuu! Da, poti sa imi spui ca ticuri verbale are oricine, da, poti sa imi spui ca asa inveti lucruri noi, dar daca nu le constientizezi esti bolnav! De ce sa vorbesti doar de dragul de a face conversatie si sa incerci sa demonstrezi ceva care nici macar tie nu ti-e clar? Esti un copil rebel si nimeni nu te intelege? Nu,vrei doar sa pari interesant! Unicitatea nu exista, exista doar sabloane pe care le amestecam in dorinta dezvoltarii unui eu ideal,unui supra-eu care sa reziste luptei cu eul primordial,eul instinctiv. Conversatia nu exista, exista un sir de monoloage lipite in jurul unei mese iar singurul liant este un cuvant aruncat in joc! Si da,imi vine sa crap capul persoanei din fata mea care se crede atotcunoscatoare si care nu are nici cea mai mica idee despre ce vorbeste ci doar a prins conceptul de undeva fara sa si-l explice intai si i s-a parut ca daca il va folosi o va face sa se ridice la un nou nivel de socializare! Hai sa ne revoltam, hai sa facem meetinguri, hai sa schimbam lumea! Dar schimba-te pe tine,poti? Cand o sa poti face asta o sa poti face orice! Asa ca iesi la iveala asa cum esti, gol de cuvinte si gol de farduri, bratari, inele si cercei. Te mai placi?
PS: Am cunoscut o argentina si mi-a repugnat din prima clipa.
Posta de moi non plus la 2:28 PM 0 comint
Labiluri strambaturi
Monday, February 05, 2007
Pentru noi toti solutia este o femeie de serviciu
"Clean the damn mess up!"..Mda sigur ca parca te-ai nascut cu pamatuful in mana si cu carpa la cap iar ursitoarele ti-au prevestit un viitor "stralucit"! Iata viziunile mele("acronologic"):
Viziunea nr1... pe care am avut-o la munca: un mare invatat(fostul meu profesor de franceza din liceu) spunea: "Daca as fii EU director as scurta cozile maturilor pentru femeile de serviciu si le-as pune drept uniforma fuste scurte". Concluzia:pentru a lucra trebuie o femeie de serviciu.
Viziunea nr2. ...pe care am avut-o azi-dimineata cand am coborat din lift a fost doamna femeie de serviciu care mi-a spus cu o voce calda dar fema:"Sa traiesti mama!".Concluzia:pentru a trai(bine) iti trebuie o femeie de serviciu.
Viziunea nr3...pe care am avut-o dupa un week-end furtunos in care nu am apucat sa stau pe acasa si sa fac ceva si am exclamat citand din critici celebrii:"Ce varza!".Concluzia:pentru o satisfactie a globului ocular si a narinelor iti trebuie o femeie de serviciu.
Viziunea nr4.(si sper sa mai am puteri paranormale pentru a "ingrasa" textura unui blog prea imbacsit de praful vorbelor)..am nevoie de o femeie de serviciu pentru a-mi curata gandurile si dezinfecta simturile!
Sloganul zilei:Distrugeti microorganismele vegetale si animale producatoare de boli,de insomnii,de actiuni de expulzare spontana a ultimelor ingurcitari! Vanish all!
Posta de moi non plus la 10:42 AM 0 comint
Labiluri strambaturi
Thursday, January 25, 2007
Nu va impingeti,ajunge la toata lumea
Nu,nu,nu..Azi sunt ca fetita care l-a luat pe nu in brate...
-Nu vreau sa aflu ce fel de zeita sunt!
-Nu vreau sa ma simt sexy azi Kudika!
-Nu vreau sa aflu mesajul din sticla!
-Nu vreau sa vad noul album de pe hi5 al lui Buguletz!
-Nu vreau sa vad "Imagini super"!
......
Nu,nu,nu...Refuz sa ma transform intr-un omusor spongios care sa se electrocuteze la fiecare online-non-informatie care se presupune ca "iti va face ziua". Azi nu am chef de tine internet,te insel cu o carte!Azi nu am chef de tine e-mail,te insel cu o scrisoare!Azi nu am chef de tine tastatura,te insel cu un creion!Azi imi amagesc simturile electronice si incep si termin aici!PUNCT
Posta de moi non plus la 9:46 AM 0 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Monday, January 22, 2007
Recviem pentru un vis
Sinergie ratata...trosnet..panica..reusesc sa ma deblochez si gata!
(.....)
Flashback:eram eu si teama mea fata in fata,doua lacrimi de sticla ne taiau gandurile. Redirectionez imaginea cu potenta falsa a unui culturist parca intr-o incercare de a aplica un ultim subrefugiu creierului meu infirm. Respir,astept sa simt aerul cum imi curata plamanii de fumul de tigara inhalat atata timp. Tip la artistul plastic care m-a conceput atat de mica si fragila si care acum se uita stramb si stangaci la opera ratata. A pus prea multa culoare in ochi si prea putina stralucire,a pus prea multa caldura in oase si prea putina rezistenta. Olaritul nu este de el ,acum sunt o argila prea arsa..
(....)
In prezent:sunt eu si teama mea,spate in spate,nu o mai privesc in ochi,e ca o gorgona plina de serpi morti. S-a scurs tot veninul in ea cu viteza sunetului inabusit in toracele repauzat. Lume,zgomot,clocot si gata!
(....)
The Prestige:voi fi doar eu!
Posta de moi non plus la 9:51 AM 6 comint
Labiluri chin
Wednesday, January 17, 2007
Doamna X recoafata
....nimic...
Posta de moi non plus la 12:06 PM 5 comint
Labiluri chin
Friday, January 12, 2007
Intre ciocan si nicovala sau povestea porcului deja taiat de Craciun
Hai sa ne bagam cu totii sa facem miscare!! Fata,spate..asaaa...plimba-te cu scaunul din piele cu spatar destul de inalt cat sa iti acopere cocoasa crescuta atat de dragut doar de dragul de a-ti darui(tot e sezonul de solduri) o noua cifoza. Si nu uita sa te tragi repede cat mai sub birou sa nu se vada dragutul de abdomen atat de nelucrat si atat de ticsit de farame de bunatati din porc. Fugi la vre-o petrecere de nu stiu ce alt sfant (macar pe astea le retii,cu datele si cifrele cica unii se descurca mai greu) si nu uita miscarile ample cu mainile: apasa pe YES sau NO pe noul telefon mobil pe care l-ai achizitionat in goana dupa cadou (pentru tine ca egocentrismul tine de cald noaptea).
Cum intriga a fost stabilita sa trecem la tool-urile de autoflagelare: ciocanul si nicovala. Nu uitati,ciocanul cat mai mare si cat mai greu sa doara sa simti naibii ceva sa si sa articulezi naibii tipetele (atentie pentru cititorii de bancuri,nu,nu ciocan libanez). Neeeext,nicovala se poate customiza(rosie,verde,rosie...) eventual poti lipi si un post-it mare pe care sa scrie:"STOP!Nu mai taiati porcii...cu atata cruzime" si alte floricele,smile-uri si/sau bucati din ziare decupate cu manuta tremuranda de atata placere in a fi stapan pe foarfeci (ma intreb cu ce e filmul ala Running with scissors,nu,nu am avut chef de search pe IMDB).
Cum nu am chef nici de ciocan si nici de nicovala ma intorc la scaunul meu (al meu nu are spatar inalt) si voi continua sa meditez la nemurirea sufletului si sa ma ascund dupa volanase si resturi de porc (in pozitie lotus).
Pe fundal canta... Don't you wanna come with me? Don't you wanna feel my bones on your bones?
Posta de moi non plus la 4:40 PM 0 comint
Labiluri strambaturi
Monday, January 08, 2007
Predictia zilei
"Sunteti tulburat de sentimente contradictorii.Va sfatuim sa fiti mai prudent în afirmatii. Nu începeti mai multe treburi deodata, pentru ca riscati sa nu terminati nici una!Dupa-amiaza va reventi si va simtiti foarte bine în mijlocul familiei."
Bun,hai sa disecam! Prima tulburare a zilei:e dimineata,e prima zi de lucru,sunt un pic entuziasmata (imi revad colegii,deschid calculatorul dupa 2 saptamani de pauza) si doi,sunt un pic dezamagita ca s-a terminat vacanta si...damn..e atat de bine in pat si era atat de bine in lumea lui Hypnos! Dar oare nu patim toti la fel? Sau azi e randul zodiei mele sa fie "avertizata"? A doua tulburare a zilei: "sa alerg sau nu dupa tramvai"? Trei,patru si ce mai urmeaza deja sunt prea tumultoase pentru a fi enumerate.
Sa continuam! Sunt prudenta in afirmatii, instinctiv chiar, deci te rog frumos draga "propovaduitorule",adapteaza-ti predictia! De inceput treburi,chiar mai multe,nu mersi,azi prefer sa stagnez pe treapta amortita a unei prime zile de munca de pe acest an.
Si sa incheiem (pentru ca deja m-a plictisit subiectul dar atat am putut astazi),care familie???Doar nu imi vine asa la inceputul saptamanii sa ma urc in primul tren spre Constanta,deci din aceasta dupa-amiaza (mai ales ca urasc drumul ala infect de 4 ore si ceva - variaza in functie de tren- ingradita intr-un compartiment "pavat" cu straini binevoitori si sociabili sau "prea" muti).
Concluzia,cine naibii m-a pus sa imi citesc horoscopul azi? Cred ca in virtutea inertiei (eram la capitolul citit mailuri).Ah da,ce uitam...e reconfortant faptul ca o sa imi revin si o sa ma simt mai bine ( acum in ce mijloc este a doua parte). To be continue...??...Hope not.
Posta de moi non plus la 10:55 AM 0 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Wednesday, December 27, 2006
Hotie la drumul mare..sau mic,depinde pe unde calci
Eu fur,tu furi,el/ea fura ...noi furam etc..sunt convinsa ca stim cu totii cum se conjuga acest verb mirific. Dar ce furam? Fiecare ce poate,fiecare ce apuca,fiecare in felul lui. "Sa nu furi!"..as completa eu "prea mult"..nu de alta dar trebuie si altu sa isi exerseze talentul proaspat dobandit din inertia fluturarii mainii drepte in sus si jos! Complementar,as spune eu "Ia cu dreapta si da cu stanga" sa fluidizezi traficul furaciunilor! Sa nu uitam de substratul metaforic pe care il poate avea o fraza bine asortata cu acest verb:"Mi-ai furat ochii/inima/sau cine stie ce alt organ" nu in dorinta de a porni o noua afacere de trafic de organe,ci doar "for fun". Ar mai trebui adaugat ca..obiectele furate nu se returneaza/restituie/si altele din aceasi familie sinonimica. Deci atentie,saraci trecatori aiuriti,distrati de peisajul vremurilor,unde calcati si cu cine interactionati pentru ca el,da hotul,sta la panda,si nu este haiducul cel bun si caritabil din poveste! El fura cuvinte si placid croieste propozitii scurte,carpite din loc in loc cu pauze si puncte. Unde-ti sunt cuvintele acum maret calator?Unde iti este drumul?Imi pare rau,harta este vinovata!Ai ales drumul gresit,schimba verbul!
Posta de moi non plus la 12:59 AM 2 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Sunday, December 17, 2006
Laic tu si eu
Eu mint...tu minti
Cand m-atingi
Si imi spui
Amarui
Doar cand taci
Ca ma placi.
Si ma lasi
Fara asi
Amagesti
Cand privesti
Ma alungi
Sa ma plangi
Cand ma vezi
Te visezi
Fara maini
Musti din caini
Ca sa poti
Sa ma scoti
Dintre stanci
Si m-arunci
Inapoi
Doar in doi.
Posta de moi non plus la 10:26 AM 1 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, chin, poezii ratacite
Wednesday, December 13, 2006
Manual pentru incepatori in procesul de dezobstruare nazala
Esti racit?Simti ca nu mai poti face nimic pentru a respira?Gripa iti oblitereaza activitatile de socializare?Esti impresurat de microbii placizi ai bolii de sezon? Nimic mai simplu!!! Urmeaza ghidul nostru antimedicamentatie si in 7 zile vei fi la fel de puternic si imun ca si Superbarbatu' sau Supermuierea mioritica.
Pasul 1. Se ia una bucata kiwi cat mai mare si se extrage fara mila vitamina C.
Pasul 2. Se combina cu ceai de musetel melanjat cu tei si lamaie din belsug.
Pasul 3. Se cumpara din piata Obor suc de cetina (cica e secret,contine si mai multa vitamina C).
Pasul 4. Se strange ceata de antiseptice si se coordoneaza spre RecycleBean (shift+delete e indicat).
Pasul 5 (si cel mai important). Pe principiul "cavernic" sa moara si capra vecinului,se ia respectivul malad si se trimite la serviciu.
Restul depinde de tine. Se poate combina cu masaj si bai fierbinti dupa gust.
Nu rata o intalnire importanta cu destinul din cauze inflamatorii!!! Cumpara manualul nostru!! De acum si in librarii,bloguri si altele din aceasta familie.
Posta de moi non plus la 12:13 PM 1 comint
Labiluri dau-din-picioare
Tuesday, December 12, 2006
Piromania salveaza copilaria tarzie
Si deci formula de adresare pentru copilul din tine este:"Buna.Esti fetita sau baietel?" - imi doream demult sa incep cu "si deci", nu este o greseala infantila.
Destul de mult mi-am flagelat mintea cu intrebarea asta pentru a nu o transpune intr-un text iluzoriu explicativ si pentru a nu-mi decora blogul cu un nou artefact. Acum doar mai pun pietre peste focul aprins intr-un pleistocen inferior si incerc sa identific aromele fumului si sa le implantez in memoria interna.
Ma aplec iar asupra intrebarii incipiente si afirm cu vocea pitigaiata:sunt un transexual care s-a hotarat sa se faca femeie si sa devina lesbi. 1,2,3 secunde de soc,oare asa vorbeste un copil...hell no!!! Dar cine ma impiedica sa ma prostesc ca unul?? Tu? De ce tu? Cine esti tu? Esti omul care a descoperit focul? Si ce daca,tot eu il folosesc!! Si spune-mi ca in topul persoanelor efervescente sunt doar un bastard si o sa iti rad in fata, cu toti dintii!!
Si iar respir plasma gazoasa si tusesc isteric intr-un acces morbid de furie inabusit din scutec intr-un gand negandit. E prea intuneric,let it burn!
Posta de moi non plus la 11:29 AM 1 comint
Labiluri dau-din-picioare
Monday, December 04, 2006
Omul sfinteste locul,locul primeste omul
Azi am vazut o poza. Mint,mai multe,insa doar o poza "arhaica" mi-a capturat privirea. Era ceva cunoscut in ea, poate peretele,poate masa,poate calculatorul. Alt om,alta privire,acelasi scaun dar cu un alt suflet. Era chiar el,locul unde imi petrec 8 ore pe zi,profanat de alte maini,amprentat de alt corp. Carcasa rece si intunecata a unitatii era inlocuita de un vraf de carti religioase care erau deplasate in fiecare zi intr-un mic ritual mistic intre loc si sertar. Totul parea schimbat, invaluit intr-un abur plin de secretele omului ce populase provizoriu locul. Era al lui, numai al lui,iar acum este al meu. Am furat parca din bucatica de viata ce salasluia intr-un open space ingradit doar de suflare. A mai ramas umbra si o mica poveste din acel om ce umplea locul. Acum sunt eu cu el,ne tinem strans sa nu ne pierdem. Am sa fac o poza,sa raman si eu pe server.
Posta de moi non plus la 4:47 PM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Thursday, November 30, 2006
Oras de imprumut
Lumini ascunse printre ceruri
O viata dusa langa ape,
Orasul curge spre amurguri
Inchise-n poze si in soapte.
Alerg pe strazile de ceara
Si caut calea spre iesire.
Un om ma-ntreaba de e seara
Iar eu raspund ca e uitare.
Imi plange umbra pe trotuare
De dorul noptilor de-acasa
In colt,se canta la chitare
Iar langa geam se sta la masa.
O noapte lunga printre case
Atat din el a mai ramas
Orasul piere printre vise
Ce se destrama pas cu pas.
Posta de moi non plus la 12:22 AM 1 comint
Labiluri poezii ratacite
Monday, November 27, 2006
Reflexia unui gand pe ceruri straine
- Luminita draga unde esti? Nu te vad! Esti prea departe...
- Ma simti? Te urmaresc cu ochi mari de lup si mi-e foame de privirea ta!
- Dar daca nu te vad,cum pot sa stiu ca esti tot acolo?
- Inchide ochii, stii cum arat,stii cum ma simt,stii cum ma invart. Doar priveste-mi captura pe retina si vei simti toata caldura luminii mele.
- Dar nu pot,e intuneric in spatele ochiului iar toate imaginile imi plutesc in deriva.
- Atunci urca pana la mine,insa imi vei simti raceala si printre alte stele ma vei pierde.
- Nu,vreau doar sa stiu ca esti acolo,ca esti pentru mine si sa ma gandesc cat imi esti de draga. Noapte buna!
Posta de moi non plus la 11:28 PM 5 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Viata traita la hotarul fanteziei sau visul unei zile de toamna-iarna
A fost odata ca niciodata... cate povesti nu incep asa. De cate ori nu mi-am imaginat in timp ce devoram carte dupa carte cum arata lumea povestilor. Totul a inceput cu o idee,cu un gand...cum ar fi daca.. Si uite ca a fost. Peste 15 ani,dar cui ii pasa. Copilul din mine e fericit, a vazut Disney Land-ul,a trait in lumea fantasmogorica pentru o zi cat pentru toata viata. A fugit de pe un "land" pe altul,trecand de la fantezie la aventura,de la aventura la descoperire si de la descoperire la groaza si apoi iar in lumea luminilor si formelor abstracte. A plouat,a nins, a batut vantul,i-au lacrimat ochii,a ras,a tipat,a tremurat,a sarit,s-a invartit. Senzatii,temeri,bucurii,minunatii. Nimic nu poate cuprinde paleta de emotii si nimic nu poate descrie curcubeul de imagini. Ramane doar gustul,mai intens,mai aproape si mai departe in acelasi timp decat orice. Am luat copilul de mana si l-am urcat in trenul spre lumea reala de care ma despart doar 35 de minute....si inca traiesc euforia si o voi trai pana la adanci batraneti. The end! That's all folks:P
Posta de moi non plus la 10:58 AM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Friday, November 24, 2006
The other side of the glamour
"Sorry my friend"...mi-a intrerupt sirul gandurilor o voce puternic marcata de un accent britanic. Mi-am ridicat privirea de pe brelocul cu led de care se lipise aleatoriu si o arunc nerabdatoare peste capetele insirate spre casa de marcat. Multe monede,toate marimile,zornaiau in mana cumparatorului intrigant. Vanzatorul, cu zambetul tatuat pe fata,numara calm si le grupa in gramajoare ce cresteau exponential. 2,4..32...euro...banii curgeau ca din cutia Pandorei, numai ca magicul obiect era un fes rosu,de Mos Craciun. Marginile odinioara albe si pufoase,acum de un gri trist si murdar pareau martorii vii ai vietii cumparatorului. Impacienti,ceilalti cumparatori isi frematau cardurile si fluturau un zambet ironico-simpatic pentru omul ce avea banii la purtator si care indraznise sa nu isi cumpere o husa de firma. El doar vroia sa isi protejeze chitara de ploaia haina, caci era singurul lui prieten ce ii spunea o vorba melodioasa. El doar vroia sa ofere un lacas cald sufletului incapsulat in cutia de lemn ingrijita cu atata efort si cu atatea renuntari. El doar vroia...restul cumparatorilor priveau spectacolul omului cu parul altfel,cu hainele altfel ,ce indraznise sa vrea. Curajul lui era in a sta pe lespedea rece si a privi dincolo de lumini,dincolo de fete,dincolo de sunete.
Posta de moi non plus la 9:53 PM 3 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Tuesday, November 21, 2006
Lumea salbatica de dupa perdea
E seara. Impart strategic orele ramase pana dimineata. In astea 2..,nu nu,mai bine 3 minute, vreau sa privesc un monitor scos din priza,vreau doar sa imi imaginez pe ecran miscari rectilinii si oameni dezorientati de o curba la dreapta pentru ca le-a fractionat drumul normal. Vreau sa cred ca exista sunete ce incearca sa fie captate de timpanul meu subtiat de "castile cele de toate zilele".Si aud,aud sirena unei salvari aflate intr-o goana continua parca spre propria mantuire. Aud pasi apasati si metalici,aud urlete sinistre ce incearca sa capete forma unei limbi. Aud parca si lumina lunii cum imi zgarie perdeaua si imi cere sa o las sa se incalzeasca langa tampla mea. Urmeaza 2 minute de respirat sacadat si las generoasa aerul rece sa imi intepe plamanii. 1 minut si inchid repede geamul, deja pielea nu mai suporta rafalele de vant ce imi invadeaza camera...Iesi! Pe tine nu te primesc vant lipsit de suflet...Da, camera...noua mea camera temporara. Ciudati pereti ce ma privesc cu mii de ochi,ciudate usi ce se inchid si se deschid ritmic dupa bunul lor plac. Inca mai vad mana straina ce a sters praful,inca mai vad talpa care s-a sters pe mocheta. Au mai trecut 9 minute. Nu mai vreau sa fac impartiri,urasc fractiile. Nici sa adun minut cu minut sa compun ora. Le arunc pe toate pe geam sa faca ce vrea cine o vrea cu ele. Oricum dimineata e mai normala. Au mai ramas... E seara. Si inca impart,cu perdeaua trasa.
Posta de moi non plus la 11:01 PM 4 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Monday, November 20, 2006
Ganduri slutite de un contorsionist
Imi este groaza de zidul tau,e prea rece. Nu iti suport rasuflarea pe suflet,e prea grea. Ma arde pielea ta si ma transforma in scrum. Ma inteapa privirea ta si imi inroseste lacrima. Imi faci cuvintele bumerang de lut si le arunci. Storci fructul durerii in ochi si il topesti. Tesi nepasator cu fir de plastic panza si ma legi de fiecare clipa a neputintei. Imi strambi mana cand o intind sa te ating si imi duci piciorul pe aleea de pietre cubice. Mi-ai luat si unghile sa nu mai pot scrie si astepti sa vezi ce a mai ramas din mine.
Posta de moi non plus la 1:33 AM 19 comint
Labiluri chin
Sunday, November 19, 2006
A treia spirala sau efectul "médiatique"
"Este o zi atat de buna de a muri" ..se balangane in creier in acorduri de chitara versurile melodiei.. Azi pot sa zic,da,vreau sa mor,am trait tot ce am putut in 9 ore. Am plans cand am vazut cerul,am ras cand mi-am vazut imaginea deformata in oglinda,am atins materie bruta,am testat senzori. Azi vreau sa mor si sa ma nasc tot azi cu a treia spirala la ADN si sa imi folosesc cei 90% de "material de balast" ,sa dezvolt acea constiinta de grup superioara care sa ma proiecteze intr-un univers ordonat in care sa simt cu fiecare celula. Azi vreau sa ramana azi,sa nu se transforme in ieri,sa nu se depoziteze in sicriele prafuite ale memoriei,sa pot sa imi proiectez 3D fiecare unghi pe care l-am privit. "Azi "este un superconductor organic de lumini si umbre....si este o zi atat de buna de a muri.
Posta de moi non plus la 11:53 PM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Saturday, November 18, 2006
Testosteron la kilogram
Pivotant continuu pe bucata mea de pamant pe care imi tarasc existenta atat de controversata si incercand sa imi descopar penajul viu colorat care a atras atatea priviri virtuale,ma chinuiam sa imi focalizez gandurile asupra unei constructii nepatetice si nesnoabe (de,trebuie sa impaci si varza si capra). ****Pauza din invartit in cerc.****Deschid geamul si incep sa-mi exersez funcţia organică a ochilor,doar doar s-ar proiecta vre-o imagine mai rasarita pe retina. In fata se ridica falnica,incet dar sigur, o cladire aflata doar de 2 ani in constructie. ****Mda,trecem peste.**** In dreapta, la capatul strazii, lumea se agita intr-un market de cartier,fluturand banii cu patos ca intr-o licitatie de opere de arta. Gandeam (daaa,mai gandesc si eu din cand in cand,ce sa faca o fata cand sta la fereastra) ca ar trebui sa imi cumpar ceva vitaminizant poate poate imi revin,dar parca nu la legatura,prea nesemnificativ...mda la kilogram. Bun, trag repede ceva pe mine (...) si ma indrept vitejeste spre piata. Ma opresc la o taraba ce parea mai accesibila financiar si intreb: "Testosteron la kilogram aveti?"... Ah da,deja vizualizam bucati de rosii,cartofi si zeci de leguminoase la kilogram indreptandu-se spre mine ca o ploaie de perseide si eu semeata deschizandu-mi umbrela "anti-orice". Dar nu,din spatele tejghelei se aude o voce sacadata:"Nu domnita draga,pentru tine s-a terminat!". Da,dar vanzatorul de "nimic" nu stia ca empirismul din mine nu se sfarseste cu un NU si mai sunt si alte tejghele,alte piete,alte strazi,alte ferestre.
©domnita Ralu
.interzisa strict e acestora pastarea si copierea iar mie rezerva se mi autor de drepturile Toate
Posta de moi non plus la 1:23 AM 6 comint
Labiluri dau-din-picioare
Friday, November 17, 2006
Pentru marea micime inconjuratoare
Facand abstractie de faptul ca a patra dimensiune de fapt nu exista,voi 4-dimensiona in acest post lumea mea si voi realiza un sistem de unităţi de măsură propriu fara a altera sistemele celorlalti. Sa incepem cu inceputul:
Step1. Acesta este blogul meu pe care imi permit sa ma exprim in ce maniera consider. Daca cititi acest blog inseamna ca sunteti de acord cu conditiile mele Apasati Next sau Cancel.
Step2. Alegeti daca vreiti sa aveti acest link sau nu.Apasati Next sau Cancel.
Step3. Presupunand ca ati ajuns la acest pas,va ofer cuvintele modestului vocabular pe care il detin,va ofer atat gandurile ciudate cat si cele normale pe care le am,va ofer viziunile care ma agita,va ofer o pagina porcita de cate unii mai "de vaza",va ofer atat stangaciile cat si dreptaciile mele toate adunate in acelasi manunchi:EU. Puteti apasa toujour Next sau Cancel.
Step4. Finish. Do you whant to restart your computer? Now/Later.
Pentru orice plangeri sau probleme va rog sa contactati producatorul.Va multumesc ca ati ales acest blog.
Posta de moi non plus la 1:05 AM 21 comint
Labiluri dau-din-picioare
Wednesday, November 15, 2006
Ochiul de sticla
La naiba,iar m-am impiedicat. Dar acum nu de o bordura banala, usor crapata de la atatea greutati verticale si muscata de gurile flamanzi ale picamerelor,ci de un obiect neidentificat la o prima privire,sferic si de o culoare ciudata ce nu o regasesc in sistemul ROGVAIV. Ma uit in jur un pic jenata de momentul de dezechilibru pe care insa reusisem sa il maschez cu agilitatea unei feline (multumeam in gand mamei si orelor de sala ca mi-au donat constructia atletica pe care o etalez cu mandrie). Ciudat,nu e nimeni. Poate straduta asta e prea mica si nesemnificativa pentru a fi inclusa in traseul "calvaric" spre serviciu. Si nici nu stiu ce caut pe aici,nu recunosc felinarul asta lung si subtire,ce-mi lumineaza hepatic pasii ,nu recunosc cladirea asta mancata parca de molii,ce-mi ascunde hain primele raze de soare,nu recunosc trotuarul asta ingust pavat cu pietre modelate parca de un copil intr-un joc malefic de-a "cine se impiedica primul". Si uite ca i-am facut in ciuda rautatii mici si nu m-am impiedicat de pietrele lui ci de un..ochi de sticla? Ce cauta un ochi de sticla pe jos? Ce pitic ciudat sau ciclop schilod l-o fii pierdut?Ce nora ofuscata de atatea cicaliri i l-a scos cu furculita soacrei?Ma intreb cum ar fi in loc de sclerotica sa simti o substanta solida,amorfa,rece, un amestec de silicati,o topitura de nisip daca stai bine sa te gandesti.
(****)
Am calcat ochiul si am privit melanjul de cioburi si pietre. Imi place mai mult jocul asta. Am inchis ochii strans si am pasit peste resturi.
Posta de moi non plus la 10:16 PM 24 comint
Labiluri strambaturi
Tuesday, November 14, 2006
Otrava
Inchid alveolele pentru o secunda sa vad daca mai am sange si rostesc in soapta descantecul. Ma uit in stomac si vad cum aluneca prin intestine si ma arde. Imi ajunge in talpi si ma leaga de pamantul asta blestemat. Imi sugruma aerul, imi ingheata apa, imi ascunde lumina. Ratacesc ideile pe cararile sinaptice al unui creier inveninat de cuvinte poleite cu iluzii. Beau lapte sa imi scap sufletul de otrava,sa topesc lanturile neputintei dar e fara substanta. Ascult doar tanguiala incheieturilor unor picioare prea obosite sa mai ma sustina vertical si astept carjele somnului sa imi corecteze mersul. Tai bucati mari de vise si le arunc pe geamul larg deschis,sa le striveasca trecatorii stradutei,sa le impinga pe malul apei vantul de toamna. Uita ce am spus,eram doar eu,uita ce am simtit,era doar mangaierea fetei morgana. Admira doar otrava,mira-te doar de puterea ei. Si taci,pentru totdeauna!
Posta de moi non plus la 12:53 AM 30 comint
Labiluri chin
Thursday, November 09, 2006
Simplex primal in natura
Privesc cum cade frunza din copac
Si in caderea ei agata sarma de rufe
In timp ce camasa alba se leagana in vant
Iar sosetele ruginesc alaturi de pomi.
Rotile noroioase alearga pe sosele
Precum caii peste parleaz
Si calca nemiloase frunzele
Ce sangereaza pana la ultima picatura.
Cizmele tropaie pe caldaram
Ca niste chitari dezacordate
Si aduc la viata pasarile inghetate
Ce au uitat demult ce e ala tril.
Posta de moi non plus la 2:11 PM 6 comint
Labiluri poezii ratacite
Wednesday, November 08, 2006
Feţe, feţe
Prima,a mea..in oglinda..E aceeasi..Imi stropesc intens partea anterioară a capului cu jeturi de apa rece,dar degeaba, ramane placida...A doua,colega de apartament,gatita deja in haine de banca,par aranjat in coc si machiaj subtil...Imi rosteste ceva onomatopeic,nu realizez ce si ma bag la loc in pat, trag plapuma peste ochi si mai incerc sa fur cateva minute din acea stare fiziologica,normala, de repaus..
(....)
Privesc aiurea in statie ca orice cetatean respectabil care se incumeta sa isi etaleze faţa - accesorata sau nu - si sa faca pasi marunti si nesiguri catre tortura zilnica si necesara. In stanga mea un ins inalt,cu palton "a la Zara" dar mostenit parca de la un strabun mult prea "dimensionat",cu faţa acoperita de barba neagra,marunta,atat de intunecata incat parea negru la suflet,ochii mici si adanciti in orbite inotand in lacrimile generate de frig,nas ascutit si taios agitat in vant incercand sa grabeasca sosirea tramvaiului.. In dreapta mea o domnisoara gatita parca de carnaval, plimbandu-se de pe un picior pe altul, testandu-si parca rezistenta flecului noilor ei cizme cumparate din mall cu noul ei card de credit pe care un iubit mult prea generos i l-a facut cadou de ziua ei.. In fata mea,printre actiunile intense de sporire a "borduriadei" - doar trotuarele tarii trebuie sa arate impecabil - isi facea plimbarea de dimineata o doamna bine facuta, cu haina de blana si cu un petic de catel ce isi legana ritmic coada.Faţa mult prea sapata de ani i se mula intr-un zambet la vederea vecinului de bloc care avea aceeasi indeletnicire,impartind acelasi trotuar,dar avand alaturi un caine de talie mai mare.
Nici nu imi intorc privirea bine ca ma izbesc de un personaj comunist cu sapca din piele neagra mancata de "molii dintoase",cu mustata mai stufoasa decat o matura de bucatarie si cu tigara in varful buzelor ce o plimba dintr-un colt in altul al gurii fara sa ii pese ca s-a format un carnat de scrum gri si urat mirositor..
(...)
Un copil cu geanta in spate isi facea loc isteric printre calatori,pipaind printre bare drumul spre usa.Capul mic acoperit de o caciula indesata la repezeala i se invartea in stanga si dreapta ca un titirez la jocu de noroc.Il urma o fetita despletita,la fel de grabita ca el,chinuindu-se sa nu il piarda.. O batrana se deplasa fulgerator si surpinzator pentru parul ei alb catre un loc liber pe care isi dadeau concursul inca 3 domnisoare obosite de atata drum.. Un domn isi odihnea etatea pe un scaun mancat de atatea greutati, lipindu-si privirea de geam in speranta unor reflexii senzoriale mai interesante si stramband sporadic din gura intr-o tentativa de stopare a cascatului cel de toate zilele. Langa el,se uita admirativ la mine o doamna cu parul carunt tinut dupa rama groasa de ochelari doar de o bentita sangerie la "asorte" parca cu ghetutele verde-gazon completate de floricele tesute maiastru de o mana de muncitoare obosita..
(...)
Coada la lift.. Unu,doi,trei..sapte..ah,aritmetica asta imi desfiinteaza dezordinea feţelor din mintea mea. Manunchiul de imagini si-a mai crescut cota,iar procentele se impart haotic intre cunoscuti si necunoscuti. Etajul 1,mai coboara o faţa,etajul 3,inca 2 feţe isi iau "la revedere"..etajul 7,aici ma opresc eu.
Posta de moi non plus la 10:52 AM 1 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Monday, November 06, 2006
Creier de Homo sapiens versus Creier virtual
Azi iti propun un transfer cerebral,aka transferul ipotetic al unui creier uman într-un calculator,computer.. Ar fi o pasare a tuturor chestiunilor neclare,discutabile,a tuturor sarcinilor sistemului tau nervos central catre un mainframe. Ar fi atat de simplu si in plus ai beneficia de o protecţie sporită, atât mecanică cât şi chimică, ti-ai scuti neuronii de stresul continuu de a receptiona si a transmite informatia, ai transforma acel corp celular protoplasmatic intr-un banal microchip care poate fi usor "regenerat".. Azi te invit sa descoperi noi proprietati functionale,noi activitati "sinaptice" si cine stie, noi defecte inexplicabile rezultate in urma unei "malfunctionari" care de altfel se intalnesc in orice spatiu normat... Sa revenim,doua palme de control si bine ca te-ai intors in lumea reala,plina de praf si chestii miscatoare, plina de termeni simplificati spre o receptare mai buna a unor senzatii naturale,nefortate, plina de imagini obosite si deformate, plina de retete necompensate pentru o zi mai buna decat anterioara, plina de "gadget-uri" ieftine care se vand fara instructiuni de utilizare, plina de cutii de conserve reutilizate pentru depozitarea amintirilor,plina de deseuri ale mintii, nedegradabile insa, stranse strategic in vrafuri ce concureaza coloanei infinitului.. Iar tu ce vrei sa fii? Om sau masina?
****
PS: M-am saturat sa fiu barca de salvare pentru naufragiati,colac pentru neinotatori,punga de aer pentru asmatici,umar de plans pentru disperati,batista de sters nasu pentru neconsolati,credit pentru orice,polar pentru frigurosi si paiata pentru tristi... Vreau pentru o zi sa fiu o masina rece care sa proceseze analitic datele fara a le trece prin filtrul inimii si bunului simt!
****
PS la PS-ul anterior: "Pana la urma faci ce trebuie sa faci pentru ca asa e bine"...La naiba, nu imi place conditionalul, nu imi plac timpurile modale si nu imi plac argumentele utopice. Si raman la ideea ca mai bine o masina idioata decat un om idiot!!!!
****
Ultimul PS: Ah normal ca o sa fiu ca si pana acum, a avut o zi "din aia" ar zice unii,sau are si ea "momente".. ar zice altii.. Si ca sa inchei intr-o nota optimista: "OM = Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat", pentru nestiutori sunt OM.
Posta de moi non plus la 11:21 AM 0 comint
Labiluri dau-din-picioare
Friday, November 03, 2006
La birou..
Ninge...Mi-au spus toti azi, chiar si statusurile holcaiau de interjectii..Da, stiam, am vazut de azi dimineata cand mi-am deschis umbrela galben-transparenta sa ma feresc de o trezire spontana(god,suna ca un avort spontan)..Dar, ca in fiecare dimineata, mai rezistam pana la birou caci ma asteapta aroma de cafea, joviala si impacienta sa imi inunde narile reci.. Azi a fost si lapte si zahar si le-am folosit din belsug si in plus - o alta minune de sus - nu am avut nici un telefon la mine, nu m-a cautat nimeni, nu m-a sunat nimeni, nu a trebuit sa duc mana sporadic pe telefon sa vad cat e ceasul, sa fiu atenta unde pun telefonul sa nu fie vre-un mojic prin tramvai sa mi-l ocheasca .... sa ma gandesc ca iar sunt in intarziere, dar din vina vremii, nu a mea. .Rupta, asa m-am simtit si a fost al naibii de bine. Nu,nu povestesc ce am facut la birou,prea banal..Nu,nu povestesc...ci exprim... O stare, un gand, un simtamant... un cantec auzit de la radioul de dupa peretele de rigips, o privire aruncata peste monitor care incerca sa sfredeleasca printe jaluzelele unturii..un picior ce se intinde amortit pe sub masa si se joaca cu un fir, o mana ce se odihneste pe tastatura plictisita de cursa printre arcuri.. Ma uit in jur si ma atinge "simpatia" grupului iar sindromul oilor ma sufoca.. Mintea imi fluctueaza sinusoidal intre proiect si nimic, intre tine si nimic, intre mine si nimic...cam multe nimicuri nu? Cam multe ganduri corcite..trebuie sa le filtrez cumva.. Pana la sfarsitul zilei imi dau eu seama, gasesc un algoritm optim.. Si sa nu uit sa jonglez cu criteriile fericirii (bonurile de masa,o eroare rezolvata si...chiar nu mai stiu..o sa ajung sa imi uit si parolele)
Posta de moi non plus la 4:26 PM 0 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Thursday, November 02, 2006
In atentia truditorilor
Tu,da tu,ala care te zgaiesti la monitor timp de 8/9 ore pe zi (fortzat, ca doar esti la munca) si inca nu stiu cate alte ore acasa, poate intr-un CRT ca doar atat ti-a permis metrica buzunarului, asculta "oda bucuriei" de a poleniza scaunul,prea frigid pentru o zi atat de plina de discursuri online inflacarate si de concerte stomacale inghesuite pe sub masa... Deschide-ti larg trompa lu' Eustache si capteaza undele rapaielii, mai putin nocive decat undele creierului tau atrofiat din cauza prea multor insemnari in catastiful personal aka blog...Hai indrazneste,apasa pe butonul ala mic si palpaitor din dreapta/stanga ta sa ajungi la finalul apoteotic al acestei zile,hai opreste-te odata din cursa infernala a codurilor ASCII si inspira AER, nu PRAF...Si da,exista o lume dincolo de geam,trage doar de tocul inegrit de atatea becuri arse,simte ploaia direct pe piele nu pe pupila unui ochi prea mov de la atatea vene sparte! Nu te transforma in propriul canibal,nu-ti automutila putinul sau multul din traiul ramas.. Pe nimeni nu intereseaza carnea-ti sfasiata de coltzii cainilor vagabonzi din jurul tau,pe nimeni nu doare cum te doare pe tine cand sunetul trist al neintelegerii iti sparge toracele doar doar e auzit de cineva...Alearga acum pana in varful dealului,pentru ca menopauza te asteapta tot sub forma unui scaun..Iar simfonia muncii sisifice de a-ti permite acel obosit LCD dupa care balesti iti va zgaria urechile blegite..Poftim,ai nevoie de servetzel!
Posta de moi non plus la 5:25 PM 4 comint
Labiluri dau-din-picioare, strambaturi
Si totusi gandesc..aka spovedania unui condamnat
Tzrrr...E 8:00 AM. Prea dimineatza.. Ma uit cum mai curge atemporal inca o picatura chinezeasca din caloriferul "supra-solicitat" de noncaldura data cu atata generozitate de statul roman. Plictis de la inceput...Acum trebuie sa invatz sa schimb si garnituri,ca ce naiba,doar sunt femeie.. Caut ceva decent de imbracat, ma uit in oglinda si imi exersez privirea de killer ce studiază modelele de structură, de schimbare şi spaţiul. Ah da,bine ai venit apa rece (ca doar totul e rece in casa asta)..bine mi-ai regasit tenul masliniu,ce pastreaza parca urme de bronz dintr-o vara prea scurta,prea fara mare,prea fara nisip.. Ma gandesc ca poate ar trebui sa imi fac un machiaj dintr-ala permanet ca doar e la moda si in plus ma scuteste de calvarul de seara/dimineatza machiat/demachiat.. Trec repede prin revista cu ce cuvinte noi ma inarmez azi,ce fetze sa mai schimb etc etc..Bun,gata de lupta.. dar...unde sunt morile de vant a lu Don Quixote,unde e fidelul Sancho Panza si unde sunt glumele lui ironice ce ascund pildele vremii?..In drum spre munca,da da,stiu eu,in fiecare statie si in fiecare scartz de usa de tramvai legata cu o carpa de un rosiu-sangeriu prea murdar pentru ochii mei,dar menita parca sa franeze din avantul vitejesc al usilor ce se deschid intr-o incercare de a scuipa cat mai multi calatori.. Si normal in fiecare privire adormita ce imi confirma ca e dimineatza..prea dimineatza..
Posta de moi non plus la 10:54 AM 8 comint
Labiluri chin
Tuesday, October 31, 2006
Metrica in mare
Inchid in sticla firii reflexia-mi-n lumina
Si-o-arunc viteaza-n mare sperand ca se topeste
Dar valul imi atinge greoi pleoapa strivita
Lasand adance urme de cuie ruginite.
Protestul violent al porilor de sare
Azvarle-n poala marii lumina stravezie
Se scurge intr-un dig,batandu-i ritmic scutul.
Suvite incalcite de vantul ascutit
Se rup in gheara marii,lasand in urma frigul..
Agit stindardul vietzii in cusca vijeliei
Masor din greu cu pasul sperand sa tip cuvantul.
Sutimi din libertate alearga inspre mal
Si-ncearca sa refaca imaginea-mi de ceara
Uitand lesinul marii,de ceatza si de frica.
Posta de moi non plus la 9:52 AM 17 comint
Labiluri poezii ratacite
Monday, October 30, 2006
In zori ploaia este altfel
-Pa!
-Pa pa,te sun intr-o ora,spuse ea incercand sa isi smulga privirea si sa se concentreze asupra scarilor. A ratat o treapta,dar cel putin i-a vazut zambetul somnoros, schitzat parca de un pictor novice in incercarea de a finisa fatza.. Mai facu o data cu mana,agitand-o haotic.. Trebuie sa grabeasca pasul daca nu vrea sa intarzie..Oricum ce conteaza,nu ii place timpul,de asta a si hotarat sa nu poarte ceas. Pana la urma nici un ceas nu a vrut-o,ori il pierdea ori se strica..pur si simplu nu isi gasea loc langa sirul de bratari ce ii strageau incheietura firava..
Pasea apasat pe fiecare treapta de teama sa nu ii fuga cimentul de sub picioare si sa ajunga prea brusc la capatul scarilor. Nici balustrada nu i se parea prea importanta,nici cei doi vecini curiosi cu fetze de filfizoni,nici macar ploaia care se vedea prin usa larg deschisa.. Si totusi parca ploaia a oprit-o pentru o secunda sa respire cu fiecare por aroma racoroasa. E altfel, e acida si totusi placuta.. Simtea adanc picaturile pe fatza,intr-o lupta de remodelare cu pielea. Ciudat,dar vantul ii era strain,doar ploaia sparsese zidul adipos. Se uita aiurea pe strada,ocolea baltile mecanic,cunostea chiar si cateva scurtaturi,desi putea sa numere pe degetele de la o mana de cate ori fusese la el. Parca ploaia stia asta si ii susura in cap, tinandu-i cu frenezie contabilitatea. Bine ca mai are putin pana la metrou si vocile vor disparea,e mai liniste acolo,e fara ploaie..
Posta de moi non plus la 10:53 AM 2 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Friday, October 27, 2006
Captura neclara
Visez cu ochii palmei imaginea-ti tarzie
Si-adun pe langa tampla aroma de hartie
Cu mana tremuranda imi scriu sintaxa fetzii
Si-ncerc sa prind in rime cu greu captura vietzii.
Se leagana-n ureche sinistra-i uvertura
Se plimba peste corp, aluneca-ntr-o rana,
Conturul de cristal se sparge in petale
Captura se destrama in mii de alte strane...
Cu zambetul de ceara se uita lung la mine,
Ma-ntreaba unde esti,dar nici nu stiu de cine..
Si fug in zece colturi de umbra-i dintre ziduri
Si-n urma ei ramane,tipand,un sir de friguri.
Posta de moi non plus la 5:09 PM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Wednesday, October 25, 2006
Cuvinte aruncate
Spune vorba cea tacuta sa se-auda cat mai tare
Tipa litera strivita de prapastia din mare
Zgarma pata de cerneala de pe foaia adormita
Trage de sarma uitata de pe marginea topita.
Plange lacrima de ceara peste cartea necitita
Si priveste mana scrisa de o vorba negandita.
Pipaie volanul vietii poate ochiul il va simte
Strange frazele crescute pe o bucata de minte.
Si in valva nedeschisa de aroma prafuita
Asculta cuvantul spus de o gura zdrentuita
Daca-ai face toate astea in minutul aruncat
Poate maine nu vei crede intr-un diavol inchinat.
Posta de moi non plus la 5:37 PM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Tuesday, October 24, 2006
Piatra pe mormant
Vreau ca albul ochilor sa imi fie pe mormant
Vreau ca piatra de la cap sa imi fie legamant
Vreau pamantul langa mine sa imi fie ca nisipul
Vreau ca scandura podelei sa imi fie sezamantul...
Litere de ceatza scrise langa cap pe piatra tare
Aer infiltrat prin panza sa imi fie plin de sare..
Plansul infundat prin perne sa imi tina companie
Vantul apring printre frunze sa creeze-a mea orgie..
Nu te vreau timp ca sa-mi numeri, crud si rece clipa scursa
Nu te vreau suflet ciudat sa imi legani mintea dusa..
Nu te vreau mana pribeaga sa imi scrii piatra aleasa..
Nu te vreau voce stridenta sa imi canti litera stearsa
Posta de moi non plus la 1:44 PM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Monday, October 23, 2006
Punct de ...sprijin...si nu numai...
E foarte cautat, e foarte solicitat..si oare e suficient un singur punct...Poate doar esential,si pana la urma dreapta e o multime infinita de puncte..de unde stii care este "the one"?? Si daca il pictezi cu o pensula mai generoasa,poate sprijinul oferit este mai consistent... Si tot te agatzi de scuza asta: "Imi trebuie un singur punct de sprijin si voi reusi.."..Vei reusi ce? Ah da,sa desenezi dreapta, si apoi inca o dreapta,poate paralela, pt a construi planul...si apoi de ce sa ne limitam aici, e nevoie de spatiu,doar 3D-ul e la moda.. si uite cum de la un punct se formeaza geometria vietzii,plina de forme dar si de anomalii.. Deci punctul este important, punctul pe I, punctul final, punctul de sprijin..fara punct viatza s-ar derula pe banda rulanta,intr-un perpetuum mobile invidiat chiar si de Chopin si noi ne-am transforma in niste clapari ce incearca sa compuna o singura sonata... Eu prefer punctele,prin suspensia lor imi formez elanul,prin insiruirea lor imi exprim gandurile...eu prefer propozitiile scurte si prefer "si"-ul dupa punct intr-o incercare de spargere a regulilor gramaticale,intr-o incercare de eliberare de regulile de punctuatie.. ..
Posta de moi non plus la 1:13 PM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi, de'ale vietii
Saturday, October 14, 2006
Budinca cu branza
"..hai e tarziu,trezeste-te ..mmmm...ce miroase asa bine?...am facut budinca,e calda...huh,mananc mai tarziu...e calda,asa cum iti doreai tu...da,este,dar nu are zahar...unde te duci?iti pun eu zahar...ah nu,imi pun eu,inca mai stiu unde e zaharul.."...si asa e stiu,in acelasi recipient caramiziu cu o mica gaura croita special sa cada pic cu pic sa iti indulceasca viatza..e in acelasi dulapior cu geam semitransparent,suficient cat sa vezi cristalele acelea dulci minunate...acelasi geam pe care l-am spalat de n ori...undeeee ai mutat linguritzele??..mai vreau camera mea,cu tapetul pe care mi l-am ales singura,cu dulapul decorat de mine...plin de obiecte vii..asta il am de la flori cand am implinit...huh x ani...asta de la george, asta de la alina,geila,dogan...ah asta ce mult imi place,l-am primit de la tine,ce cauta pe masa?era in geanta...ah da,am scris felicitarea..imi e somn,vreau patul meu..
Posta de moi non plus la 11:06 AM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Friday, October 13, 2006
Publicitate pe gratis
Ochiul ti-e ca sticla murdara de vant
Mana cade moale langa piatra turbata..
Si arati ca un strugure stors!
Viata ti-e ca ecranul plat cu purici alb negru
Plina de praf si urme de paianjen...
Ledul inimii pulseaza slab in ritm amar
Si se vede cum pierde vraja prin pori..
Nu deschide palma,iti vor aluneca unghiile
Si nu mai ai cu ce sa tai pielea..
Taci si asculta sunetul de trompeta
Cum iti striga finalul comercial..
Posta de moi non plus la 3:04 PM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Thursday, October 12, 2006
Nod cu nod se-ntinde sfoara
1,2...tine ata deasupra...1,2..ai grija la nod...1,2 si ce zi plina de rasete de copil am avut.."de ce nu dansezi in picioare, iti place in genunchi?la botez am sa dansez cu tine..fara maini, fara maini, si ce dor mi-a fost de tine..de ce nu ai mai trecut pe aici?..uite am facut o fetita din pietre,o cheama Ana-Maria Raluca"..1,2...ce de culori are ata asta..1,2 ai grija sa fie strans,nu e frumos larg...mai am 5 ore de somn...noapte buna
Posta de moi non plus la 11:02 AM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Wednesday, October 04, 2006
Dreptul de a folosi stangul
Aici,prin gaura ferestrei
Se vede dur cuvantul.
E scris stangaci cu pana rupta
Sa-mi ameteasca gandul.
Tresara mana langa tampla
Voind sa simta vantul,
Atarna ochiul in fereastra
Batandu-i ritmic tocul.
Cu guma sterg cerneala neagra
Simtind cum intra frigul
Si trag din greu cu mana dreapta
De stang,s-acopor vidul.
Posta de moi non plus la 5:37 PM 7 comint
Labiluri poezii ratacite
Tuesday, October 03, 2006
Provocare...
In perfect ma caut cu lumina stinsa
Trec de pragul mortii cautandu-mi firul,
Bat la poarta noptii incercand destinul
Si ma-nec in ploaie respirand abisul.
Langa mine omul cauta mirarea
Si incearca marea cu puterea mintii
Spera ca privirea e de-ajuns de mare
Sa cuprinda lumea in lumina vietii.
Joaca trist pendulul, aratand secunda,
Numara-nestire, atingand plictisul.
Timpul trece rar, fara de oprire
Rad de ceasul curs si-i admir intinsul.
Posta de moi non plus la 10:15 AM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Monday, October 02, 2006
Epopeea insomniei..
Se-nchide pleoapa pe obraz
Voind sa prinda somnul,
Dar Mosul Ene face haz
Dansand,tinand isonul.
Se cearta geana langa ochi
Voind ca sa viseze,
Si iara mosul cel nebun
Incepe sa danseze.
Ocean de lacrimi de cascat
Se varsa peste fata,
Dar mosul rade ne-ncetat
Asa,pe sub mustata.
Lumina doarme pe tavan
Si luna o urmeaza,
Doar mosul Ene, far' de an
Invarte o sfarleaza.
Si mintea tipa catre el:
"-Mai dormi mosnege draga!"
Dar el raspunde tot la fel
Si-alearga-ncet pe strada.
Acum doar soarele e sus,
Iar mosul e departe
Si visele cu el s-au dus,
Lasand in urma-o carte.
Posta de moi non plus la 10:30 AM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Monday, September 25, 2006
..Altfel
Pe vremea clipei ce-a trecut
Credeam ca pot sa zbor
Ma-nchin,caci ochiul s-a zbatut
Crezand ca am sa mor.
Cu dintii scriu orori filmate
De mintea-mi nedormita.
Cu limba simt gusturi uitate
De mana-mi zgribulita.
Atunci cand gandul a venit
Tiptil, zgariindu-mi fata,
Cu degetele-am scrijelit
Numele tau,marcandu-mi viata.
Cu talpa pipai ceasul sfant
Sperand ca timpul vine,
Genunchiul tremurand de vant
Asteapta de la tine.
Stomacul strans in ghemotoace
Tresare cand il strigi
In piept si inima imi tace
Atunci cand o atingi.
Posta de moi non plus la 12:21 PM 0 comint
Labiluri poezii ratacite
Sunday, September 17, 2006
..cu alte cuvinte
la mine ploua..la tine?la mine canta "crying in the rain"...la tine?...cat de strategic poate sa ploua..un strop pe geam sa ma duca cu gandu' la cat de alunecoasa e sticla...un strop pe nasul meu lipit de plasa incercand sa traga adanc pe nari doza de aer intzepator de rece...un strop pe geana lasand usor sa curga un firicel de rimel..huh,ce greu e sa numeri stropii..am ajuns la.. 11,12..16...19...nu mai stiu,ochii mei micutzi nu cuprind atata apa portionata... e rece ploaia mea...a ta?...si de ce nu ma lasa lumina asta sa dorm? care lumina? doar e noapte si luna e dupa stropi?aaa da e lumina mea (ce mandra sunt,inca o mai am)....am uitat sa montez si intrerupator..te rog batzi tu din palme (poate suntem intr-un film si merge)..nu?mai incearca...nu?s-a stricat pelicula....dar daca o dam prin stropii de ploaie...poate...poate...ah s-a oprit..bine..ma duc sa imi miros scortzisoara din visul intrerupt de ploaie...la mine a stat..la tine?
Posta de moi non plus la 2:33 AM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Si totusi atat de previzibil
nu ma pot abtine sa nu scriu ...sa ma incadrez intr-un tipar ce ma atrage magnetic sa ma mulez dupa forma lui insipida,inodora si incolora...si totusi scriu, da, despre ziua mea...m-am nascut - ce bucurie - acum ceva timp(mult timp) printre eternele lacrimi si tipete ale unei mame tinere si zdruncinate de dorintza ciclica a omului de a amprenta aceasta lume..inca strabate ecoul unei bunici strangulate de un cordon ombilicalo-emotional parca mostenit instant de la nepoata - gest nefiresc dar de ce nu- :"E fataaaa Sorine,e fataaa"..si tata statea doar la etajul 4 si conducea un coleg, cat de banal.... Si uite-ma dintr-o data, mica, neagra, urata...vai cat de urata...sa miros altceva decat placenta mamei, sa inghit altceva decat sucul matern, sa ating altceva decat peretzii umezi si alunecosi dar atat de siguri ai pantecului mamei...EU...am devenit un eu...si inca mai sunt eu..ce fac toata ziua? ma suport (merci draga emil cioran de raspuns)...inca ma mai suport as adauga EU..."si a mai trecut inca un an" ar spune raluca sceptica din mine..."sa treaca,nu imi pasa" tzipa raluca visatoare...ce fac cu a treia,de ce tace?...a da, isi zice "La multi ani!" si atat..
Posta de moi non plus la 12:36 AM 0 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
Thursday, September 14, 2006
First post
blank...creieru meu o ia razna la ora asta si nu vrea sa scuipe nimik...inghite vin rosu dulce..bleak cat e de patetic..hai sa vad mai poate?....galc galc....se aude...hmmm...crd ca s-a inecat..si marea e doar la doi pasi...vreau sa ma afund intr-un nisip negru auriu de la jumatatea de luna pe care inca o vad..cealalta jumatate s-a eclipsat intr-o uniune uniforma cu creieru meu...si e noapte...si sunt doar eu cu jumatatile de noapte,luna,mare,nisip si eu...gata..stop...nu mai am aer..tac...astept...un motiv...ceva...orice...nimic...
Posta de moi non plus la 11:01 PM 1 comint
Labiluri ale mele noi si vechi
10 comments:
deci, trecand peste momentul chinuitor in care am incercat sa gasesc o modalitate de a comenta...
ca ai visat tu o poveste de anul nou e o treaba...dar ce sa mai zic de faptul ca am visat si eu aceasi treaba?...o trec la "ale tineretii valuri"? :P
frumos si sincer textul...prea sincer pentru ce ne-ai obisnuit. dar poate e un inceput nou. blog nou. totul nou.
p.s. vreau cartea aia cu dorintele lichide. e aia cu categoriile de barbati,nu? i consider that research material >:)...stii tu, pentru piramida!
da,cartea aia e..mersi pt intampinare
acum hai sa iti marturisesc si eu ceva...cand am dat sa intru pe blogul meu, ghici ce adresa am tastat mecanic????...da da, a ta...ufff...eram addicted si nu stiam:P
ai o problema fatuco!
Le Roi Est Mort,Vive Le Roi!
:)...sper ca regina de negru aici prezenta sa faca fata
vrei nu vrei partida continua...pe tabla a ramas...queen vs pawn.enjoy!
pionul poate schimba regina...asa ca ..nu se stie niciodata...bine ca nu am ramas cu nebunul:))
sa te tii bine cand ramai cu calu'
mul?umiri foarte interesant,
hei..mersi...dar de ce anonim? mi-ar fi placut un nume :)
Post a Comment